Călătoria Unui Rougue

25

Fugiiii!!! De ce mereu ajungem in ipostaza de a fugii . Acum nu o sa mai fug . Se apropie.  Ce mai stam !?! O iau la fugă pe unde am venit și dau nas in nas cu vampirul de mai devreme.  Ce să alegem ? Vârcolacii gata de luptă sau vampiri nervoși? Nici unul . Fugii!!Fuck . O iau printr-o parte a pădurii și fug de ambele tabere care mă vor moartă.  De ce sunt asa rapizi vârcolacii  îi simt cum îmi suflă în ceafă .  Metaforic vorbind.  Trebuie să văd cumva sa prind avans . Iar rănile nu ma ajuta . Cred ca mai încolo se vede o râpă . Imi prind avant și sar peste ea .  Le rad in fața celor de partea cealaltă și ma întorc sa plec dar ma impiedic si ma rostogolesc de pe un deal . Ajung la vale și îmi rănesc lăbuța la un pietroi . Am o senzatie de deja vu.  Și eu . Cred ca am mai fost aici . Elisa cred ca suntem pe ....Nu !...... Elisa sunt destul de sigura ca .... Nu ! Nu aveam cum sa ajungem aici . Suntem pe teritoriul haitei... NIGHT  MARE MURG . Acum ce facem ? De ce ma întrebi pe mine ? Pentru ca tu esti aia cu planurile . Sigur deja ne-au localizat și sunt pe urmele noastre . Pe unde sa o luam ? Alege tu o direcție.  Nu mai țin minte pe unde am luat-o atunci . Bine . Haide să ținem valea până iesim din teritoriu. 

Pare schimbat locul . Sunt mult mai puțini copacii , florile au dispărut.  Nu îmi place unde ne îndreptăm. Dacă am intrat într-un teritoriu străin.  Am dat de belea . Dar  dăm  de dracu dacă stăm pe loc . Bine punctat . Cred ca simt miros de carne . Nu am mai mâncat de mult . Dar nu ne putem opri pentru masa . Dar miroase atât de bine .  O Doamne . E friptură . Nu cred că se supără cineva dacă mergem și ne servim . Mă iau după miros și ajung la o bucată mare de carne gătita . Leea , nu cred că cineva și-a pierdut friptura.   Stiu va e o capcană.  De asta o sa fac asta . Iau o piatră și o arunc în carne . Apare de nicăieri o capcană ce mi-ar fi rupt gâtul . Wow,  au întărit pază.  Iau carnea ma transform în om și ma cațăr într-un copac , unde îmi savura carnea .

Carnea a fost delicioasă.  După ce am mâncat am pornit din nou la drum . Mi se pare ciudat ca nu am intalnit gărzile până acum . Aud râsete în depărtare asa ca urc într-un copac și îmi marchez mirosul cu o planta care o sa imi acopere mirosul . Vad cum se apropie un grup de băieți.  Nu pot sa cred.  Sunt chiar ei . Maroniul , griul și roșcatul . Sunt chiar ei . Sar din copac direct între ei și îi strâng în brațe.  Ei se uită confuzia la mine .

M- Tu cine ești?
- Nu mă mai ți  minte , maroniule ?
R- Lupișor ?
- Chiar eu .
Mă strâng și ei tare în brațe.  Imi era atât de dor de ei .
G- Ce faci aici ?
- Ști tu .... ca de obicei .... Mă ascund de alți vârcolacii și vampiri .
M- Vampiri ?
- Da , nici nu va puteti imagina prin cate am trecut de când am plecat de la voi . Apropo , eu nu va știu numele .
M- Eu sunt Marius . Cel gri este Caius . Iar cel roșcat este Ray. Tu esti ...
- Leea , cea pe care ați cunoscut-o atunci era Elisa .
R- Nu poti ramane aici . Alfa a întărit paza  de când tu ai reușit să pleci .
- Dar nu știu unde să mă duc . Pot rămâne câteva zile aici ? Vă rog. 
M- Bine , dar trebuie să îți găsim un loc ascuns .
C- Este o peșteră lângă râu.  Poti sta acolo . E departe de sat și noi o sa venim sa îți aducem mâncare.  O sa fie unul dintre noi mereu sa îți aducă. 

Pornim spre peșteră și după ce trecem râul observ o mica scorbură.  Cred ca încap pe acolo .
- Cred ca pot sa intru . Dar e destul loc ?
C- Da , e o peșteră uriașă în interior.  Asa o sa fii camuflată. 

Mă strecor prin gaura aia micuța și dau de ditai peștera . Ar putea locui 3 familii aici .
- Dar lumina ?
R - O sa îți aducem tot ce îți trebuie .
- Vă aștept aici .

Ei pleacă iar eu mai strâng de pe jos și mătur cu piciorul . După ce imi aduc ei câteva chestii încep să le aranjez . Leg lanternele de pereti peșterii în asa fel încât să se lumineze toate încăperile.  Mi-am asamblat și un pat , 2 perne si o pătură .  Pe jos am câteva covoare și mi-au adus câteva cărți ca sa nu ma plictisesc + o tableta ca sa ma joc jocuri . Mancare ,  mi-au adus de toate . Am de la dulciuri până la mâncare gătita și ceva de ronțait.  Am si câteva haine de schimb și 3 baxuri de apă.  Se pare ca avem o căsuță.  Da , e destul de bine aici . Am făcut și un sistem ca sa sting toate lanternele de o ață și să le aprind la fel de usor . Asa viața perfectă sa tot ai . Mare parte din zi a venit unul dintre băieți și a stat cu mine de vorba . Cred ca o sa raman aici . E destul de bine .

Scuzati-mă că e cam scurta dar nu m-am simțit prea bine și am scris cât am putut . Nu va gânditi ca aici ia sfârșit aventura lui Leea și a Elisei .  ❤❤💖💖💜❤