Călătoria Unui Rougue

Partea 1: Acasa

- Să te văd.

Imi da o palmă și simt cum obrazul se inroseste. Din cauza impactului mi-a intors capul într-o parte . Cu greu imi mentin lacrimile . ELISA !!! LASĂ-MĂ SA IL UCID !!! DĂ-MI DRUMUL !!! ELISA!!! Nu pot ...IMI BAG PICIOARELE IN EL DE PLAN !!! LASĂ-MĂ SA TE APAR . Leea .... Lasă-mă să îmi revin puțin... Elisa , esti bine? Nici părinți mei nu m-au lovit. Imi ridic privirea și ma uit in ochii lui , nici un gram de milă sau compasiune . Imi rețin lacrimile și cu o voce încrezătoare îi spun .

- Jalnic .
Încă o palmă. Elisa!!! Daca nu imi dai drumul când o sa ies îl ucid !!! Mai auzit Elisa ?!? Îl ucid , îl distrug .
- Am plecat .

Îl las cu ochii în soare și fug până în camera mea si intru direct în baie si încui ușa. Mă sprijin cu mâinile de chiuvetă și meditez la ce ar trebui să fac . Îl aud pe hol cum vine cu pașii repezi iar după ce intra începe să lovească cu pumnul în ușa.
- Elisa ! Deschide imediat ușa!
Sa o creadă el ca o sa deschid . Mă uit in oglinda , se pare ca sunt mai rosie decât credeam defapt sunt chiar vanată la fața. Mă dau cu putina apa pe fata , nabagand în seamă bubuiturile de la usa . Nu am de gand sa deschid . Cum doamne iartă-mă nimeresc sa intru numai în rahaturi din astea . Mă pun jos pe gresie si ma relaxez .

- Elisa , te rog deschide . Promit că nu îți fac nimic . Doar spune-mi ca nu ai pățit nimic .
- Sunt bine ...
- Te Rog, deschide ...
- Nu o sa fac asta .
- Haide , nu poti sta acolo pentru totdeauna .
- Pleaca , vom vorbi mâine.
- Nu , vom vorbi acum .

Se izbește în ușa și o darama . Mă apucă de mână și ma pune pe pat . Se uita la mine nervos dar eu ma uit in gol . Simt un nod în gât.

- De ce nu vorbesti ?
-....
- Te-am întrebat ceva !
- ...
- Vorbește!!!
- Doar lasă-mă. Vreau sa dorm .
- Dar vroiam sa vorbesc ceva cu tine .
- Ce ?
- Te vad îngîndurată și supărată. Ți-e dor de cineva ?
Acum e acum .
- Imi e putin dor de fratele meu .
- Nu stiam ca ai un frate .
- Imi e dor de el , nu l-am mai vazut de mult timp .
- De ce nu îl suni sa te viziteze ?
- Nu am nimic , nici telefon .
- O sa îți iau eu unul . Acum culcă-te cred ca esti obosită.

Mă pun pe pat iar după ce el pleaca ma dau jos din pat si ma gandesc . Leea ? Esti supărată pe mine ? Nu , nici dacă aș vrea nu as putea . Ce sa fac ? Am rămas la răscruce de drumuri. Imi e extrem de dor de Ivan . Stiu , dar care e problema ? O sa il suni mâine și o sa se dea drept fratele tau iar apoi o sa fugiti la noapte . Cred ca e singurul lucru pe care îl știu despre varcolaci , sunt teritoriali . Cum o sa ii spun ca sunt la un vampir și nu pot să vin o sa vina cu toți varcolaci și o sa faca ori ce sa ma scoată de aici . Deci o sa il omoare , care e problema ? Nu vreau sa moara alți pentru mine . Trebuie să plec singură. Acum o sa plec . Dar gardul electric ? Daca e nevoie o sa rod fiecare fir în parte pentru a pleca . Atunci voi fi cu tine , cred ca daca îmi fac vânt o sa reusesc sa il sar . Atunci am decis , o sa plecam .
Iau un rucsac și îl umplu cu blugi și alte haine groase . Leg fularele intre ele si apoi le leg de pat . Îi dau drumul pe fereastra și cred că îmi e rău. Sunt cam 8-9 metri în jos . Haide Elisa ! Cu curaj . Mă prind și eu de fulare și îmi dau ușor drumul în jos . Ajung pe zăpadă și ma transform în lup . Leea , îmi pun toată încrederea în tine . Vreau doar sa sari gardul și să fugi . Jura ca vei face asta .
Jur ! Atunci sper sa nu trebuiască să mă rănești din nou .

Pov. Leea
Preiau conducerea și îmi fac vânt sa sar gardul . Imi incordez toți muschi și trăgând aer adânc în piept încep să alerg . La 2 metri de gard sar , încă puțin..... Încă puțin..... te rog . Închid ochii și aterizez . Imi deschid ușor ochii și văd gardul . Nu ....Nu... Dar am sărit foarte sus ..... Leea , întoarce capul . Am Reușit. Dar cum ? Mă uit la labutele din spate , sunt arse . Mi-am facut vânt de pe gard . Mă ridic și încerc să calc dar ma doare prea tare . O sa dureze ceva până o sa mi se vindece . Dar trebuie să plecăm acum . Mă transform în om , pe talpa picioarelor am cate o dungă de carne arsă. Rup o haină din rucsac și îmi inferior talpa . Încep să merg ușor dar e prea dureros . Imi dau jos papuci și îi pun în rucsac . O sa iti înghețe picioarele . Dar macar o sa pot sa merg . E ca si cum aș primi un anestezic în picioare la fiecare pas . Încep să fug ca sa uit de durere .

Fug de ceva timp si încep să obosesc . Una e pe patru picioare și una e pe 2 . Mă sprijin de un copac și încep să respir sacadat . Mă uit la tălpile mele și observ ca nu mai am rana . E bine . Imi e foame . Trebuie să vanez ceva . Nu !!Dar îmi e foame !! Sângele o sa atraga alta haită. Of ... Atunci o sa rabd de foame ? Nu , trebuie sa găsim altceva de mâncare . Dar sa sti ca aici nu plouă cu plăcinte sau clătite. Imi trebuie ceva cosistent ca sa pot sa fug mai mult timp .
Ma transform în lup si încep să adulmec . Nu îmi vine să cred ...Ce ? Nu iti pare cunoscut locul ? Doar nu.... Am ajuns în teritoriul WhiteNight , pe teritoriul haitei noastre . Am ajuns acasă....

În caz că nu v-ati dat seama asta e penultimul capitol . Imi pare extraordinar de rau ca Rougue e pe sfârșite. E prima mea carte și ma doare sufletul ca trebuie sa ma despart de Elisa si Leea . 😭😭😭😭😭 Dar nu o pot continua la nesfârșit. Acum trebuie să am grijă de Adela și Diablo . Ne vedem la ultimul capitol .😪😪💜💖