Călătoria Unui Rougue

37

Aseară nu l-am mai contactat pe Roy . Nu stiam ce sa ii zic . Mă trezesc când aud cheia în ușa și niste pași care se apropie . Mă ridic în picioare și e idiotul de pe lista mea neagră și cu scris roșu.  Mă duc spre el și îl apuc de gât trantindu-l  de podea și încep să îi dau pumni , am pumnul plin de sânge.  În camera intra Lorenzo și încearcă să mă dea jos de pe el dar îi dau un cot în nas . E cam dificil sa bat cu catușele pe mâni ,dar ma descurc . Apar câteva matahale dar le iau si pe ele la pumni . Îl aud pe Lorenzo iar la vorbele lui ma opresc .
- Eu în locul tău aș fi cuminte . Ca daca nu o sa am o discutie cu micuța aceasta .
Si îmi arată o poza cu un copil , o fetiță,  are cam 4 ani . Ce îmi pasă mie ? Nu o cunosc . Leea , o sa o omoare . Elisa nu pot sa stau închisă din cauza ca el ma amenința că omoară un copil oarecare . Dar îl poți salva , știi că copiii sunt  slăbiciunea mea . Și cred că și el la fel . O sa mă omori într-o zi . Bine , fa ce vrei . Nu e ca si cum voi fi supărată,  voi fi bine . Faci fata ta de cățeluș? Și buza tremurândă... Inspira adânc.  Bine , bine , salvăm copilul .

Îl arunc pe tipul ce îl loveam acum câteva minute .
- Știam eu că te vei calma .
- Nu te umfla in pene .
Mă trântesc pe pat si îmi sprijin bărbia în mâini iar mâinile le sprijin de genunchi.  Fericită? Foarte . Acum ce ? Ce ? Acum ne stie slăbiciunea ta , ce o sa facem ? De acum ne va șantaja . Nu cred că am gândit până la capăt.  Uite de asta trebuie să asculți de mine , copilul ăla nici nu cred că există.  Doar a luat o poza la nimereală ca sa te emoționeze pe tine  , adică pe mine .
După ce ii scoate pe oameni ăia și îi duce la spital vine la mine si ma prinde de mână.  Îi mai dau un pumn .
- Nu Pune Mana Pe Mine !
- Ori când pot suna și copilul e mort .
Mă uit în ochii lui și îi văd minciuna din ochii și acum sunt sigura ca nu exista copilul ăla .

- Mă minți.  Copilul nu exista  .
Se uita debusolat la mine .
- Dar .... daca stiai de ce te-ai oprit ?
- Nu cred ca ar trebui să îți pese .
- Eu cred că da .
- Păi eu cred ca nu .

O sa plec de aici chiar astăzi.  O sa ne întoarcem la Ivan și la Roy . Serios ? Eu nu mint . Lorenzo pleaca nervos iar eu fac planul . Dacă aș putea coborî pe fereastra as ajunge la pădure într-un minut . Dacă ajung in pădure ma transform și îmi vor pierde urma . Vom alerga până vom ieși din lumea oamenilor și ne vom îndrepta spre Roy și Ivan . Trebuie să îmi strâng cele necesare .
Mă duc in bucătărie și observ ca nu e nimeni in cabana . Imi iau multe de mâncare și le pun intr-un rucsac , 2 cuțite,  3 brichete , 10 pachete de piper și în final haine + o trusă de prim ajutor   . E un rucsac destul de mare am unde sa imi pun câteva haine . Caut în dulapul din camera și văd câteva haine de ale lui . Imi pun câteva curele în rucsac și ma schimb de haine iau o cămașă și îi rup manecile și o leg la baza . Iau o pereche de pantaloni de trening și îi aranjez în asa fel încât să stea bine pe mine si perechea mea de adidași și o șapcă de a lui și îmi prind părul sub el . Dacă ma vede cineva zice sa ca sunt un băiat.  Iau un hanorac ce pare mai mic și îmi pun gluga în cap . O sa trec neobservată.  Imi pun rucsacul în spate și-ar pe geam . O iau la fugă ca o nebună și aud în urma mea cum cineva urlă și câteva gloanțe trec pe lângă mine . Nu îmi place .

- Hei , cineva vrea să evadeze .

Nu mai stau pe gânduri și încep să sar ca o căprioară și să fac pașii mari sa para uriași.   Ajung in pădure,  nu ma gandesc de două ori și ma transform.  Rucsacul îmi rămâne pe spate , perfect . Nu ma deranjează nici la alergati prin pădure.  Îți dai seama cum arăt Elisa ?  Un lup alb cu un rucsac ca ăsta pe spate alergând prin pădure.