𝐀𝐟𝐭𝐞𝐫 𝐀𝐥𝐥 𝐓𝐡𝐢𝐬 𝐏𝐚𝐢𝐧 || Hyunjin (Rescriere)

Cαᴘɪƚσℓυℓ 𝟷𝟺

《Peste câteva zile》

-

Soyoung!!
-Hmm...
-Ce ai?
-Mor de somn, pentru că n-am putut dormi toată noaptea.
-Da' ce-ai pățit?
-Seokhyung s-a certat toată noaptea cu mama și a bătut-o...
-Glumești?
-Am eu față de glumit, Yongmin?
-Sper.
-Măcar lasă-mă să dorm până începe ora...
-Tatăl tău vitreg ți-a bătut mama. Cum poți fi atât de nepăsătoare?
-Din cauza ei, azi-dimineață mi-a dat 2 palme, doar pentru că am întrebat-o unde a lovit-o, iar ea mi-a spus că nu e treaba mea. Oricum, pe mine m-a bătut mult mai mult ca pe ea. Acum mi-am stricat tot somnul. De ce erai așa bucuroasă înainte?

-A venit un băiat nou în clasă cu Felix.
-Așa, și?
-E atât de drăguț!!
-Mare lucru. Vezi că te bate Felix dacă te mai uiți mult după el.
-Yongbok e prea ocupat ca să observe.
-Păi?
-În caz de nu ai observat, nici acum nu e la școală.
-Ce-a pățit?
-Peste câteva zile trebuie să termine noul comeback.
-Spune-mi te rog că nu o să lipsească până se lansează...
-Dau party că m-am scăpat de el.
-Waaaa!
-Ce ai?
-Cine mi te mai ia de pe cap, dacă nu mai e el aici?
-Nimeni.
-Așa ziceam și eu.

《În pauză》

-Hai la cantină!
-Nu am niciun chef de mâncare.
-Ba, trebuie să ai. Hai la cantină!

Mergem la cantină, unde eu m-am pus la masă, iar Yongmin s-a dus după mâncare.

-Am ajuns. Acum ia și mănâncă!

《Peste câteva minute》

-Băiatul nou se tot uită aici.
-Te admiră.
-Doamne, cât e de drăguț...
-Du-te și vorbește cu el.
-Ești nebună? Nici măcar nu se uită la mine.
-Ai zis că se uită aici.
-Se uită la tine...
-Ha? Vezi tu prost.
-Soyoung...
-Acum mănâncă dacă tot m-ai târât până aici.
-Nu mai mi-e foame.
-Pe bune, Yongmin? Pentru atâta lucru?
-Nu contează.

Atunci mă ridic de la masă și mă duc către el.

-Tu nu poți să-ți miști capul de te uiți doar la mine? Vezi că mai există persoane în cantina asta care chiar vor să fie privite de tine așa că nu te mai uita după mine, ai înțeles?

Am spus tot ce am avut de spus apoi m-am dus înapoi la masa lui Yongmin.

-Așa. Unde eram?
-Soyoung...
-Ce e? Acum nu se mai uită la mine.
-Se vede că îi place ceva la tine. Nu trebuia să faci asta pentru mine.
-Nu am făcut-o pentru tine, ci pentru că mă simt incomod să se holbeze cineva la mine. Acum putem pleca?

Ea dă din cap aprobator apoi o prind de mână și o târăsc după mine până în clasă

-Cred că l-ai făcut de râs...
-Problema lui. Nu cred că l-am pus eu să se uite după mine.
-Nu, dar -
-Niciun "dar".
-Cred că și-a format cea mai proastă părere despre noi...
-Nu prea cred. Și dacă a făcut-o, oricum nu e mare pagubă. Hai că imediat începe ora. Pregătește-te.

...

Orele s-au terminat iar de la pauza aia, Yongmin nu a mai vorbit cu mine. Cred că s-a supărat, dar cred că e mai bine pentru ea, pentru că băiatul ăsta nu o merită. Yongmin e o fată prea bună pentru el. Spun toate astea, pentru că îl cunosc de mulți ani și nu s-a schimbat deloc. Tot același playboy a rămas.

《Ziua următoare》

-Yongmin, nu mai fi supărată!
-Am fost?
-Stai, tu nu erai supărată pe mine de ieri?
-Nu.
-Credeam că te-ai supărat și nu ai mai vrut să vorbești cu mine.
-Și eu am crezut la fel.
-Mno, suntem 2 proaste. De ce ești așa fericită?
-Am vorbit cu Taewoo!!
-Ah...
-Ce e cu reacția asta?
-Nu, nimic. Sunt fericită pentru tine.
-Stai, tu îl cunoști?
-Faza de ieri plus că nu aveai pentru cine să fi atât de fericită.
-Și...o să ne întâlnim după ore.
-Pe bune?
-Nici mie nu mi-a venit să cred. Crezi că o să fim împreună după o zi în care am vorbit?
-Ești frumoasă și drăgută. Nu m-ar mira.
-Am atâtea emoții! Poți veni la mine ca să mă ajuți să mă pregătesc?
-Nu am altceva să fac, deci...ok.