𝐀𝐟𝐭𝐞𝐫 𝐀𝐥𝐥 𝐓𝐡𝐢𝐬 𝐏𝐚𝐢𝐧 || Hyunjin (Rescriere)

Cαᴘɪƚσℓυℓ 𝟷𝟷

Peste câteva zile Stray Kids aveau concert în Busan, iar eu și Yongmin am fost invitate să mergem.
...
Plecăm spre concert, iar peste câteva ore concertul începe. Stăteam în culise și mă uitam la ei.
Au fost minunați din absolut orice punct de vedere.
...
Încep să cânte Victory Song, până la un moment dat când urma partea lui Hyunjin, începe să o cânte, dar nu apucă să o termine... pentru că leșină.

-HYUNJIN!

Spun în timp ce fug din culise pe scenă către el, imediat după mine și Yongmin.

Își fac apariția 2 medici, Hyunjin primește niște pastile, iar concertul a continuat...fără el, pentru că avea nevoie de odihnă.

-E...ești bine?
-Da, nu-ți face griji...
-Odihnește-te! Ai nevoie de asta.
-Nu vreau.
-Hyunjin...
-Eu.
-Dacă nu mă asculti pe mine, măcar ascultă doctorii.
-Nu vreau să ascult doctorii.
-Mă supăr pe tine...
-Aigoo...Bine.
-Așa. Te iubesc.
-Și eu.

Spune cu un mic zâmbet pe față.

《Ziua următoare》

-Iubitule, ești bine? Uff, ce păcat...Fix la Victory Song. Se pare că nu aveți parte de victorie...spune Sangrae.
-

La ce te referi?
-Aish...Voi chiar credeați că puteți să vă folosiți de mine? De asta am făcut totul până acum. Doar ca să profit de tine și să o fac pe Soyoung să sufere. Soyoung, cum te simți? Ești bine? Văd că ți-a cam picat fața...
-Da, e adevărat. Am vrut să ne folosim de tine. Unde ți-e briceagul ăla cu care te dădeai mare mereu și mă amenințai?
-L-am pus într-un loc bun în care să-mi amintesc mereu de ziua în care te-a atins și...ți-a intrat în piele...

Face o mică pauză și continuă.

-Ce rău îmi pare că nu m-ați putut înregistra și că doar voi ați auzit asta...

Atunci, de după colț a ieșit Yongmin, cu telefonul în mână.

-Nu sunt singurii...și se pare că te-ai cam înșelat legat cu înregistratul.
-Y...Yongmin?
-Așa mă numesc.

Spune, apoi Sangrae se apropie de ea, vrând să-i ia telefonul, dar o prind de mână.

-Acum ți-e frică?
-Lee Yongmin!
-Nu vrei să fii prinsă, nu?

Atunci se întoarce spre mine și încearcă să-mi dea o palmă, dar nu apucă, pentru că o prind și de cealaltă mână.

-Poate că aș fi trecut cu vederea peste ce mi-ai făcut, dar...mi-am dat seama că nu meriți. Yongmin, du-te!

Yongmin pleacă și merge către biroul directorului, Sangrae încercând să meargă după ea, dar încă o mai țineam de mână deci nu a putut pleca nicăieri.

Peste câteva minute primesc un mesaj de la Yongmin, spunându-mi că a ajuns la director, așa că putem pleca.

Îi dau drumul lui Sangrae, apoi Hyunjin mă ia de mână și mergem spre clase.

《După ore》

-Doamne, ce mă bucur că am terminat odată cu asta!
-Ce...nu-ți plăcea să ai o iubită frumoasă?
-Încă o am...și e lângă mine.
-Ce? Unde?
-Tu.
-Eu?
-Ești cea mai frumoasă fată pe care aș vrea-o lângă mine...
-Tu ești singura persoană de care am nevoie...mereu.
-Și o să fiu.

...

-Hyunjin...mai știi ce mi-ai spus înainte să fim împreună?
-Cred.
-Să înțeleg că nu era urgent.
-În ziua aia am vrut decât să văd dacă ești de-acord, dar...hai să o facem acum.
-Acum?
-Da.
-Hyunjin -
-Știu ce o să zici și...arăți perfect.
-Dacă -
-Nu o să-i faci o părere rea despre tine pentru că părinții mei nu judecă după exterior.
-De unde ai știut că asta o să zic?
-În tot timpul ăsta am apucat să te cunosc îndeajuns de bine încât să știu cum gândești. Deci, e ok?
-Cred...

Mă ia de mână, apoi mergem la el acasă.

Hyunjin

-Hyunjin? o aud pe mama din ușă.
-Mamă, tată, ea este iubita mea, Soyoung.
-Bună ziua!
-Mă bucur să te văd! Chiar acum puneam masa. Vreți să mâncați?
-Sunt mort de foame. Ce-ai făcut de mâncare?
-Kimchi.
-Soyoung, mănânci?
-Nu, nu mersi. Nu mi-e foame.
-Vrei să te joci cu Kkami?
-Daa.
-Atunci vino cu mine.

Mă ia de mână, apoi mergem în camera lui unde se afla Kkami.

Soyoung

-Mă întorc imediat ce mănânc, ok? Cred că mai bine rămâi aici, pentru că ai mei pun multe întrebări.
-Ok. Poftă bună!
-Mersi!

Hyunjin pleacă, iar eu îl iau pe cățelul lui în brațe și încep să mă joc cu el.
Peste puțin timp, Hyunjin s-a întors.

-Atât de repede ai mâncat?
-Dap. Cum e Kkami?
-Cel mai pufos și drăgut câine pe care l-am văzut. Jinnie...
-Hm?
-Pot să citesc o carte din biblioteca ta?
-Citim.

S-a dus și a ales o carte, după care ne-am așezat amândoi în pat.

-Poți...să-mi citești tu?

Spun cu o privire de cățeluș.

-Dacă asta vrei...n-am nimic împotrivă.

Începe să citească, iar eu îmi pun capul pe umărul lui, dar peste ceva timp...adorm. Hyunjin și-a dat seama de asta, așa că m-a așezat frumos în pat, a stins lumina, apoi a ieșit din cameră.