𝐀𝐟𝐭𝐞𝐫 𝐀𝐥𝐥 𝐓𝐡𝐢𝐬 𝐏𝐚𝐢𝐧 || Hyunjin (Rescriere)

𝙲𝚊𝚙𝚒𝚝𝚘𝚕𝚞𝚕 𝟸𝟽

Peste câteva minute

Hyunjin se apropie de mine să mă sărute din nou, dar eu îmi întorc capul.

Eu:
-Hyunjin, opreste-te! Doar...uită-mă.

Dau să plec, dar el mă prinde de mână.

Hyunjin:
-De ce? Tu crezi că e așa de ușor să uiți o persoană pe care o iubesti?

Eu:
-Tu crezi că mi-e așa de simplu să te refuz? Tu știi cât de mult timp am plâns din cauză că nu am mai avut îmbrățișările tale, săruturile și...chiar și asta?

Spun și mă uit la mâna lui.

Eu:
-Știu că le-aș mai putea avea, dar nu pentru mult timp. Ia-mă în brațe! Ți-ar conveni să faci asta decât pentru câteva secunde, iar apoi să se termine? Uite de asta nu vreau să se mai întâmple. Dacă vrei să mai ai parte de asta...doar lovește-mă. Fă-mă inconștientă. Măcar așa nu aș mai suferi atât. De ce stai? Nu asta iți doreai?

Hyunjin:
-Tu crezi că sunt in stare să te lovesc?

Eu:
-Nu ai fi singura persoana care o face. Nu m-aș supăra pentru că deja sunt obișnuită.

Peste câteva zile

Mă îndrept spre ieșirea din școală pentru că azi mă duc singură acasă. Mă duc spre stația de autobuz, iar acolo se oprește un băiat lângă mine.

Băiatul:
-Ești drăguță. Ai vrea să ieș...

Mă uit la el puțin nedumerită, dar mai apoi îl văd pe Hyunjin venind spre noi.

Hyunjin:
-Alo, vezi că fata e măritată.

Băiatul acela o ia la goană crezând că Hyunjin e soțul meu.

Eu:
-Ce cauți pe aici?

Hyunjin:
-Mereu o iau pe aici pentru că îmi ia mai mult timp să ajung acasă. Tu? Iar a plecat Taewoo fără tine?

Eu:
-A trebuit să pl-

Hyunjin:
-Încă îi iei apărarea...Tu când te uiți la mine îl vezi pe Taewoo, nu-i așa? Tu mă vezi la fel de prost ca el.

Eu:
-Hyunjin...

Hyunjin:
-Îl empatizezi mai mult pe el decât pe mine. Ți s-a dus de mine. Eu am fost decât ceva trecător la care nu ai ținut vreodată.

Eu:
-Cum poți să zici asta?

Hyunjin:
-Simplu. Se vede pe chipul tău că te-ai schimbat. Se vede că acea strălucire din ochii tăi pentru mine s-a dus. Eu acum sunt doar un nimic.

Eu:
-Da, Hyunjin, m-am schimbat. M-am schimbat pentru că familia mea a făcut-o. A trebuit să mă maturizez forțat, pentru că dacă nu, aș fi fost călcată în picioare. Da, strălucirea din ochii mei s-a dus, dar nu pentru tine. Ea s-a dus pentru oricine.

Închid încet ochii, mai apoi începând să mi se scurgă câteva lacrimi pe obraji.

Hyunjin:
-Parcă eu însemnam cândva familia ta. Acum nu mai însemn nimic.

Eu:
-Dacă asta crezi...Nu pot să-ți schimb părerea, așa că mai bine renunț. Vreau doar să știi că îmi pare foarte rău că ai ajuns să crezi asta.

Hyunjin:
-Îți pare rău? Sangrae avea dreptate. Tu doar să minți știi. Știi ceva? Mie îmi pare pentru că te-am cunosut. Îmi pare rău că am crezut că tu nu te vei schimba vreodată.