𝐀𝐟𝐭𝐞𝐫 𝐀𝐥𝐥 𝐓𝐡𝐢𝐬 𝐏𝐚𝐢𝐧 || Hyunjin (Rescriere)

Cαᴘɪƚσℓυℓ 𝟷𝟹

《Ziua următoare》

Aproape că s-au terminat orele, iar Hyunjin încă nu și-a făcut apariția.

-Soyoung, ești bine? spune Yongmin.
-Ce? A, eu.
-Ha?
-Scuze, nu am fost atentă.
-Ce ai pățit? La ce te gândești?
-Sunt îngrijorată.
-De ce? Hyunjin și Yeji de ce nu au venit la liceu?
-De aia...
-Știi ceva de ei?
-Habar nu am. Știu că ieri Hyunjin a făcut febră, dar nu știu de ce nu-mi răspunde.
-Poate a plecat undeva și nu poate răspunde. Nu-ți mai face griji.
-Încerc.
-Hai să mâncăm ceva. Tu ai mâncat ceva azi?

-Hai să mâncăm...
-Soyoung, te bat dacă tot nu mănânci.

Am plecat spre cantină, ne-am luat câte ceva de mâncare, după care ne-am întors în clasă.

《După ore》

Ajung acasă și încerc să-l sun pe Hyunjin, dar în zadar. Decid să nu-l mai sun, pentru a nu-l deranja în caz de nu poate răspunde.

Hyunjin

Deja sunt pe drum spre viitoarea noastră locuință. Văd că de câteva ore Soyoung mă tot sună și-mi trimite mesaje, dar nu mă simt în măsura de a vorbi cu nimeni.

《Cauza mutării》

-

Hyunjin, de mâine ne vom muta din nou în America.
-Ce? De ce? Ce v-a apucat?
-Nu vreau să o mai lungesc, deci îți spun mai pe scurt. Mai știi omul ăla pe care l-am omorât?
-Mai bine nu mi-ai mai aminti.
-Ei bine, din cauza asta.
-Tu glumești, nu?
-Și având în vedere că tu nu poți minții, vei veni cu noi.
-Și Yeji?
-Ea se va muta în Busan, la mătușa voastră. Nu vreau să te mai aud punând vreo întrebare. Sper că m-am făcut înțeleasă.
-Voi gândiți când faceți asta?
-Hyunjin, nu mai comenta.
-De ce? De ce eu și Yeji trebuie să plătim pentru greșelile voastre?
-Du-te în camera ta și să nu mai ieși până mâine.

Mă duc în cameră, apoi dau cu pumnul în perete, picând poza cu noi 4 și spărgându-se. Mereu au fost așa. Niciodată nu au putut să-și ia viața în piept și mereu au fugit de probleme, cum de altfel fac acum.

M-am pus să-mi fac bagajele, pentru că știu că nu am altceva de-ales.

《Acum》

Stau pe telefon și încerc să evit toate mesajele de la ea. Nu am ce să fac. Dacă îi spun ce se întâmplă, doar îi voi face rău.

Soyoung

În zilele ce au urmat am ajuns cu moralul la pământ. Nu mai mâncam, evitam toate persoanele, iar la liceu mi-am făcut din ce în ce mai multe probleme. Din ce am auzit, Yeji s-a transferat la o altă școală din alt oraș, iar Jieun a trebuit să se mute la niște rude din Japonia. Singurele persoane pe care încă le mai aveam erau doar Yongmin și Felix.

《Peste câteva săptămâni》

-Soyoung, ce ai? De ce ești așa abătută? De ce ești tristă?
-Las-o că a lăsat-o iubitul. Pur și simplu a plecat fără să îi spună ceva. Se vede ce mult a iubit-o.

Mă ridic și dau să plec, dar Yongmin mă prinde de mână și mă pun înapoi pe scaun. Îmi dau tot ce aveam pe bancă pe jos, apoi îmi pun capul pe bancă și încep să plâng. Yongmin le adună și le pune pe banca ei.