𝐀𝐟𝐭𝐞𝐫 𝐀𝐥𝐥 𝐓𝐡𝐢𝐬 𝐏𝐚𝐢𝐧 || Hyunjin (Rescriere)

Cαᴘɪƚσℓυℓ 𝟾

Peste câteva ore

Soyoung

Mă trezesc și observ unde mă aflu. Simt că cineva mă ține de mână, așa că mă întorc puțin și îl văd pe Hyunjin dormind, apoi dau să mă ridic.

-Ești bine?
-Cred.
-Odihnește-te. Dacă ai nevoie de ceva, spune-mi.
-Hyunjin, nu sunt un bebeluș. Pot să-mi iau și singură ceva dacă am nevoie.
-Ești rănită. Nu pot să stau și doar să mă uit la tine.
-Sunt bine. Nu-ți mai fă griji!
-Cine ți-a făcut asta?

Eu îmi las capul în jos și ezit să răspund.

-Sangrae?

Dau aprobator din cap.

-Oricum nu mai contează. Mă simt bine, așa că, să mergem la școală. Deja am lipsit de la multe ore.
-Poți să mergi?
-Cred.

Mă ridic de pe pat, fac câțiva pași, dar începe să mă doară rana, așa că mă dezechilibrez, dar Hyunjin mă prinde.

-Vino aici, te car eu.
-Nu e nevoi-

Nu apuc să termin, că deja Hyunjin mă ia stil mireasă și mă duce până în fața școlii.

-Hyunjin, lasă-mă jos. E destul cât m-ai cărat. Mulțumesc.

Atunci mă lasă jos, îl iau de mână, apoi intrăm în școală.

-Soyoung, credeam că mai rămâi în spital. Ești bine?
-Sunt bine, nu vă faceți griji.
-Haideți în bibliotecă. Măcar acolo nu e nimeni și putem vorbi fără a fi ascultați. spune Yeji.
-Mie îmi place în bibliotecă.

Spune, apoi se uită la mine și zâmbește.
Intrăm în bibliotecă apoi ne punem cu toții la o masă.

-Cine te-a -
-Nu contează. Oricum nu sunt dovezi pentru a da-o la poliție. În spatele școlii nu există camere.
-Sangrae?
-Da...
-Te-ai făcut bine? De ce nu ai mai rămas la spital?
-Sunt destul de bine. Azi nu mai avem multe ore, așa că îmi voi mai reveni și acasă.
-Ne puteți lăsa puțin singure? Puteți să vă plimbați puțin prin bibliotecă.
-Ok.

Băieții pleacă, apoi rămân cu Yeji și Jieun.

-De ce ai vrut să rămânem singure?
-Ne-am gândit cum ați putea să o scoateți pe Sangrae la iveală.
-Cum?
-Păi...Ea e înnebunită după Hyunjin, având în vedere că pentru el a făcut asta, așa că ne-am gândit că poate el va reuși să o facă să-i recunoască...dacă ar fi împreună.
-C..Ce?.
-Știu că nu ți-ar fi ușor, dar doar așa ar fi o șansă pentru a o putea dea afară din liceu...
-Ai dreptate. Mereu când a făcut rău cuiva, mereu s-a asigurat să nu fie dovezi. Asta ar putea ajuta toți elevi cărora le-a făcut rău, nu doar mie. Deci...dacă e și Hyunjin de acord...O să o facem.
-Am să vorbesc azi cu el acasă.
-Păi...Mai sunt câteva minute și se sună. Mergem în clasă?
-Mă duc să-i caut pe băieți și venim. Duceți-vă voi înainte!

Plec să-i caut pe băieți, iar imediat îi găsesc. Îl iau de mână pe Hyunjin, apoi mergem cu toții în clase.

《După ore》

-

Yeji...M-am gândit să-i spun eu lui Hyunjin.
-A, ok. Atunci, plec. Paa!
-Pa!

Îmi iau ghiozdanul și merg la Hyunjin în clasă, apoi ieșim amândoi.

-Hyunjin, trebuie să-ți spun ce am vorbit cu Yeji...dar, putem merge în parc pentru a fi doar noi?
-Sigur.