𝐀𝐟𝐭𝐞𝐫 𝐀𝐥𝐥 𝐓𝐡𝐢𝐬 𝐏𝐚𝐢𝐧 || Hyunjin (Rescriere)

Cαᴘɪƚσℓυℓ 𝟷𝟻

Am luat hainele și m-am dus în baie ca să mă schimb, apoi m-am dus în cameră și m-am întors pe canapea, imediat adormind.

《Peste vreo 2 ore》

Mă trezesc și imediat ochii mi se umplu de lacrimi. Fug spre baie și mă trântesc pe jos, unde îmi dau drumul la lacrimi. Așa a fost și la Hyunjin. De ce nu pot să mi-l scot din minte? De ce mi s-a tipărit acolo și nu mai merge șters? Oricum pentru el probabil nu mai contez, așa că nu știu de ce nu pot să-l uit.

"-Promite-mi că de acum, când te vei îndoi de sentimentele mele pentru tine, îmi vei spune."

Și dacă nu ești aici, Hyunjin? Cum îți pot spune? Oare chiar te interesează? Oare chiar te-a interesat vreodată?

Nu durează mult că în ușă începe să bată cineva, fără să îmi dau seama, pentru că eu eram mult prea concentrată pe gândurile mele pentru a mai auzi ceva. Imediat ușa este trântită de perete, iar în fața mea apare Felix.

-Ce faci? De ce plângi?

Imediat mă ridic de pe jos și îmi șterg repede lacrimile.

-E...Eu...
-Tu, Soyoung.

Mă uit în ochii lui și mă bufnesc din nou lacrimile. Îmi pun mâinile la ochi, iar Felix se apropie de mine și mă strânge în brațe.

Peste câteva minute ne despărțim din îmbrățișare, mă ia de mână și mă duce în cameră, făcându-mi semn să mă pun pe pat.

-De ce ai plâns?
-Eu...
-Continuă.
-Nu pot să spun.
-Soyoung...

Eu îmi las capul în jos. Nu vreau să îi mai spun ceva de Hyunjin, mai ales pentru că...din cauza lui am ajuns să fiu așa.

-E din vina lui Hyunjin, nu-i așa?

Eu dau din cap în semn de "nu".

-Atunci?
-Nu contează. Mă apucă din senin.
-Soyoung, nu știi să minți.
-Acum nu mai plâng, deci nu mai ai de ce să îți faci griji.
-Ai plâns...din cauza lui Hyunjin.
-E încă devreme. Culcă-te.
-Soyoung, de ce încă te gândești la el?
-Nu pot să nu mă gândesc. Mereu o fac și probabil o voi face. Nu pot să îl uit și asta mă doare...foarte tare.
-O să îl uiți la un moment dat. Nu-ți mai fă griji.
-De aia îmi fac. Dacă nu o să-l uit?
-Și dacă nu o să-l uiți, o să găsim o soluție ca să o faci. Nu vreau să te mai văd plângând. Știu cum să te fac să te fac mai bine. Așteaptă puțin.
-Ce vrei să...

Nu apuc să termin, că el deja a ieșit pe ușă.

Felix

Ies pe ușă și mă duc spre camera lui Yongmin, apoi intru, unde ea dormea.

-Yongmin!
-Ha...
-Trezirea!
-Lasă-mă să dorm...
-Soyoung e la noi și are nevoie de tine.

Cum aude, se ridică în fund și se uită la mine.

-Glumești cumva?
-Nu.
-De ce nu m-ai trezit până acum? De ce e aici la ora asta?
-...

Îi explic ce caută aici și imediat fuge spre camera mea.

Yongmin

-Soyoung?

-De ce nu dormi la ora asta?