𝐀𝐟𝐭𝐞𝐫 𝐀𝐥𝐥 𝐓𝐡𝐢𝐬 𝐏𝐚𝐢𝐧 || Hyunjin (Rescriere)

Cαᴘɪƚσℓυℓ 𝟷𝟶

Ora 22:45

Conversație prin mesaje

Hyunjin:
Hey, ești bine?

Hey. Sunt ok...

Azi...tu și Sangrae...V-ați bătut?

Putem spune și așa...

Îmi pare rău...

De ce? Nu ai făcut nimic...

Din cauza asta.

Nu puteai să faci ceva.

Și...legat de faza aia...
De ce te-a prins Felix de mână?

Eram tristă, el a vrut să știe ce s-a întâmplat între noi 2, iar eu am vrut să plec, dar s-a întâmplat asta...

Și i-ai spus?

Nu. Cred că-i va spune Yongmin...
...
Jinnie, vezi că iubita ta nu vrea ca tu să știi ca a umblat cu mai mult de 4 băieți din școală...

Tu? Asta?

Aigoo, Jinnie...
Sangrae, nu eu.

Nu-i mai spune așa, pentru că tu ești adevărata mea iubită.

Ce, nu-i adevărat?

Nu este și nu va fi vreodată...
S-a făcut târziu. Culcă-te.

Parcă ești Seokhyung...

Sunt mai rău ca el.

Ba nu ești. Bine, mă culc. Noapte bună!

Noapte bună! Vise plăcute!

Cu tine...
*mesaj netrimis*

...

Zilele ce-au urmat au fost...cred că cele mai dureroase zile din viața mea. Sangrae făcea tot posibilul să mă facă să sufăr, văzând-o împreună cu Hyunjin. Scandaluri au tot urmat, iar eu și Hyunjin ne-am îndepărtat din ce în ce mai mult.

《Peste vreo lună》

-Azi au băieții repetiții, eu merg, așa că te iau și pe tine.

-Nu merg.

-Ba da, mergi.

-Înțelege, nu vreau.

-De ce?

-Nu vreau.

-Dă-mi un motiv.

-Trebuie să am un motiv? Nu e destul faptul că nu vreau să-l mai văd pe Hyunjin?

-Deci el e motivul...

Eu doar tac.

-Parcă încă mai erați împreună...

-Ne-am îndepărtat mult și...nu cred că mai există ceva din relația noastră.

-Am să vorbesc eu cu el.

-Te rog...las-o așa.

Până la urmă am acceptat să merg și eu la studio.
...
Ajungem iar atunci băieții erau într-o ședință foto.

-Am nevoie de cineva să facă poze cu Hyunjin. spune fotografa.

-Soyoung, du-te!

-Nu mersi.

Atunci fotografa se apropie de mine.

-Nu vrei sa faci niște poze cu Hyunjin? Ați arată bine împreună.

-Nu, mers-

-Soyoung? De ce nu vrei? spune Hyunjin.

-Eu...

-Cine a zis ca nu vrea? Se vede pe față ei că vrea.

Eu atunci încercăm să mă abțin să nu plâng.

-Nu vreau, bine?

-Atunci, ai putea face tu?

Spune către Yongmin.

-Păi...nu cred că am de ales.

...

-Ce ai? spune Hyunjin.

-Nimic ce să conteze.

Atunci mă ia de mână.

-Orice ține de tine, pentru mine contează.

-De ce?

-Pentru că...te iubesc.

La auzul vorbelor lui, ochii mi se umplu de lacrimi.

-Mă mai iubești?

-Mereu am făcut-o.

-Atunci de ce ne-am îndepărtat?

-Când am făcut asta?

-Tot tipul, după ce ai început să fii împreună cu Sangrae...

Atunci îmi ia fața între palme și se apropie de mine.

-Faptul că sunt împreună cu ea, asta nu schimbă ce simt pentru tine. Poate că ne-am îndepărtat, dar știi motivul. Promite-mi că de acum, când te vei îndoi de sentimentele mele pentru tine, îmi vei spune.

-Tu...ții la Sangrae?

-Nu cred că o voi putea face vreodată. În special pentru ce ți-a făcut.

Spune, apoi mă ia în brațe, lacrimile mele încă curgând.
Peste puțin timp, se desparte din îmbrățișare, se uită la mine și imi șterge lacrimile, apoi îmi dă un mic sărut pe buze.