Eseuri si sfaturi pentru BACALAUREAT

~Povestea lui Harap-Alb~

de Ion Creanga (1837-1889)

Basmul cult este o specie a genului epic, cu autor cunoscut, in care actiunea se desfasoara pe mai multe planuri narative, iar elementele reale se imbina cu cele ale fantasticului, la care participa personaje inzestrate cu puteri supranaturale reprezentand fortele binelui si ale raului, din a caror confruntare binele iese intotdeauna invingator.

Ion Creanga si-a castigat faima, fiind incadrat intre marii scriitori clasici români. Considerat "o epopee a poporului roman", "Povestea lui Harap-Alb" este cel mai reprezentativ basm a lui Ion Creanga, un mic roman de aventuri cu un subiect fabulos in care sunt valorificate teme si motive universale.

Ca si in basmul popular, intamplarile reale se intrepatrund cu cele fabuloase, exista aceleasi formule tipice initiale, mediane si finale si sunt prezentate elemente de oralitate. Formulele initiale "amu cica era odata" atrag atentia naratorului asupra caracterul imaginar al intamplarilor, formulele mediane "Dumnezeu sa ne tie ca cuvantul din poveste, inainte mult mai este" asigura continuitatea, iar cele finale "si au trait fericiti pana la adanci batranesti" il readuc pe ascultator la realitatea cotidiana. In basm sunt prezente cifre magice trei, cinci, doisprezece care sunt semne ale totalitatii.

Titlul eponim al basmului , face referire la numele protagonistului, construit pe baza antitezei. Cuvantul "harap" inseamna sluga, iar cuvantul "alb" sugereaza un suflet in care nu s-au inscris semnele initierii, aceasta alaturare dintre cele doua non-culori reprezentand unirea celor doua principii, yin si yang.

Tema basmului o constituie, pe langa lupta dintre bine si rau, probele mitice ale maturizarii celui care parcurge drumul de la conditia de sluga la cea de imparat. In acest proces, el va invata sa-si inteleaga supusii, si sa-si exercite puterea in mod responsabil.

Pastrand elemente de sursa folclorica cum sunt: superioritatea mezinului, imparatul fara urmasi, probele, animalele recunoscatoare, tovarasii devotati etc si a unor elemente magice: apa vie, apa moarta, scriitorul adauga noi elemente care confera basmului calitatea de opera culta: dramatizarea actiunii prin dialog, umanizarea fantasticului prin comportamentul eroilor si umorul prin care naratorul se implica afectiv. Toate acestea particularizeaza talentul lui Creanga.

Ion Creanga da originalitate basmului sau prin limbaj. In text se afla numeroase regionalisme. Limbajul folosit se incadreaza oralitatii prin modalitati de legare a episoadelor cu ajutorul unor conectori tipici narativi " si odata" "si atunci" "si apoi".

Naratiunea se face la persoana a III-a, singular, de catre un nataror omniscient care se implica uneori in relatarea intamplarilor "eu sunt dator sa va spun povestea mea si va rog sa ascultati". Basmul cult presupune imbinarea naratiunii cu dialogul si descrierea, actiunea fiind simpla si lineara, construita dintr-o serie de episoade.

Ca si in basmul popular, spatiul si timpul sunt marcate inca din formula initiala. In incipit exista doua marci temporale: "amu" este timpul discursului prin care se patrunde in spatiul narativ si "odata" este timpul fabulei, al povestirii. Spatiul este de asemenea precizat inca de la inceput: "doua imparatii aflate la capetele lumii."

Unele personaje sunt periferice (craiul si fratii lui Hara-Alb), altele episodice (Sfanta Duminica) iar din punctul de vedere al relatiei cu personajul ele sunt antagonice (Spanul si Rosu-Imparat) sau asociate eroului pe care il ajuta concret sau il sfatuiesc (calul, Flamanzila, Setila, Ochila, Gerila, Pasari-Lati-Lungila), toate fiind simbolice.

Harap-Alb este personajul principal al operei. El este un fecior de crai fara identitate. Dintr-o greseala de neascultare a sfatului parintesc, el devine sluga omului Span, parcugand astfel drumul initierii si trecand de toate obstacolele care ii ies in cale, iar in final isi redobandeste conditia de imparat.