Eseuri si sfaturi pentru BACALAUREAT

Riga Crypto si lapona Enigel

De Ion Barbu (1895-1961)

Publicată în 1930, poezia ,,Riga Crypto și lapona Enigel", de Ion Barbu, este o poezie modernă, din perioada interbelică, ce face parte din ciclul Uvedenrode, ce aparține volumului ,,Joc second". Subintitulată de autor ,,Baladă", poemul este o alegorie simbolică în care personajele sunt măști lirice purtătoare de idei. Discursul epic al poeziei este, ca și în ,,Luceafărul", străbătut de elemente dramatice îmbinate cu cele lirice ce compun o poveste stranie de dragoste, cu aspect de cântec medieval, spus de un menestrel ,,la spartul nunții în cămară".

Imaginarul poetic transfigurează realitatea concretă într-o viziune fantastică inedită, a cărei interpretare implică drama cunoașterii și imposibilitatea împlinirii sentimentului de iubire între două ființe aparținând unor regnuri diferite.

Poezia este structurată în 27 de strofe, cele mai multe catrene, dar există și altele, de câte 5, 6 sau 7 versuri.

Titlul ,,Riga Crypto și lapona Enigel" reintegrează un vechi model tradițional specific celebrelor cupluri erotice din literatura universală, dar modernismul poemului se manifestă prin numele și ipostaza partenerilor: Riga Crypto simbolizează un rege cu suflet închis, ,,Crai Crypto, inimă ascunsă", căruia statutul de ciupercă îi conferă fragilitate și dramatism, iar Enigel este o locuitoare din regiunile nordice care aparține regnului animal si al carui nume subliniază statutul superior al acesteia.

Tema operei exprimă o iubire imposibilă deoarece Riga si Enigel fac parte din lumi diferite, incompatibile, Enigel aparținând regnului animal, iar Crypto celui vegetal. Povestea fantastică, asemenea celei din ,,Luceafărul", se derulează în visul fetei, numai că în această poezie ea este ființa superioară. De aceea critica literară a numit poemul un ,,luceafăr întors".

Formula literară este cea de ,,poveste în ramă", narată de un cântăreț popular, la rugămintea unui ,,nuntaș fruntaș", cele 4 catrene de la începutul poeziei constituind ,,rama": ,,Mult-îndărătnic menestrel,/ Un cântec larg tot mai încearcă,/ Zi-mi de lapona Enigel/ Și Crypto, regele ciupercă!".

Povestea propriu-zisă o începe, așadar, menestrelul prin prezentarea regelui-ciupercă: ,,Împărățea peste bureți/ Crai Crypto, inimă ascunsă", înfățișat ca un inadaptat cu o fire închisă, pe care supuși îl ,,bârfeau" cu dispreț: „Sterp îl făceau și nărăvași/ Că nu voia să înflorească". În antiteză cu ciuperca, lapona este reprezentată cu tandrețe: ,,Laponă mică, liniștită,/ Cu piei: pre nume – Enigel". Tânăra plecase din ținuturile arctice, în căutare de soare și lumină, poposind ca să se odihnească și să își adape renii la „Crypto mirele poienii". Ca și în ,,Luceafărul" cei doi se întâlnesc în visul fetei, dar de aceasta dată, Crypto rostește chemarile ademenitoare, încărcate de dorințe.

Fiecare dintre cele 2 strofe ale tiradei rostită de Crypto începe printr-o repetiție ce sugerează pasiune: „Enigel, Enigel", sentimente contrare firii reci a regelui ciupercă. Acesta o cheamă pe tânără în lumea lui rece și întunecoasă, îndemnând-o să uite soarele, ideal spre care ia aspiră: ,,Lasă-l, uită-l, Enigel,/ În somn fraged și răcoare". Lapona îl refuză cu delicatețe, a 3-a oară mărturisindu-i ostilitatea față de umezeală și frig, mediu propice doar regelui ciupercă, în timp ce ,,Eu de umbră mult mă tem,", „Că dacă-n iarnă sunt făcută/ [...] Mă-nchin la soarele înțelept". Se manifestă aici motivul soare-umbră, sugerând incompatibilitatea celor 2 lumi cărora le aparțin cele 2 ființe. Soarele este simbolul vieții spirituale, a luminii sufletești, ce sugerează capacitatea ființei superioare de aspirat către absolut. Umbra, întunericul și umezeala simbolizează condiția omului obișnuit, neputința lui de a se înalță către idealuri.

Ca orice ființă inferioară, Crypto nu poate înțelege lumea omului superior care năzuiește cu întreaga ființă pentru împlinirea idealului, pe care nu oricine îl poate atinge si care este asemănat sugestiv cu o fântână, simbol al aspirației spre cunoaștere: ,, Mă-nchind la soarele-nțelept/ Că sufletu-i fântână-n piept/ Și roata albă mi-e stăpână/ Ce zace-n sufletul-fântână".

Omul obișnuit nu se poate înălța spre absolutul cunoașterii: ,,Că-i greu mult soare să îndure/ Ciupercă crudă de pădure,/ Că sufletul nu e fântână/ Decât la om, fiară bătrână,/ Iar la făptură mai firavă/ Pahar e gândul cu otravă." Regele Crypto este victima propriei neputințe și cutezanței de a-și depăși limitele, de a încerca să intre într-o lume pe care nu o înțelege și cu care nu se potrivește ,, Și sucul dulce înăcrește!/ Ascunsă-i inimă e plesnește".

Riga Crypto devine o ciupercă otrăvitoare însoțindu-se cu „măsălarița", o plantă toxică din lumea lui. Referirea la „Laurul-Balaurul" sugerează aceeași idee, a ,,nuntirii" posibile numai între două ființe care aparțin aceleiași lumi: ,, Cu Laurul-Balaurul/ Să toarne-n în lume aurul,/ Să îl toace, gol la drum să iasă,/ Cu măsălarița-mireasă,/ Să-i ție de împărăteasă."

Tema și structura narativă încadrează poezia în romantism, dar Ion Barbu surclasează interpretarea superficială la acest prim nivel, întrucât simbol al ființei superioare, Enigel, deplânge ființa umană duală ce oscilează între ideal și material, între rațional și instinctual. Subtilitatea estetică a baladei este de factură modernă, exprimând o concepție cu totul nouă despre cunoaștere, prin trei căi esențiale: eros, rațiune și contemplație poetică.

În spirit modern este interpretată și incompatibilitatea celor 2 ființe care alcătuiesc cuplul erotic, din perspectiva apartenenței la regnuri diferite, aflat în relații de opoziție. Făpturile superioare înzestrate cu sensibilitate și rațiune aspiră către cunoaștere, dar se depărtează astfel de natura primordială.

Modernitatea textului este susținută de inversiuni sintactice - „mult-îndărătnic"; „zice-l-aș"; ,,des cercetat"- de vocative - ,,nuntaș fruntaș"; ,, Enigel, Enigel"; ,,Rigă spân"- și epitete metaforice - ,,menestrel trist"; „vin vechi"; „cântec larg" - ca principalele modalități de reliefare a personajelor în ipostaza de măști lirice. Elementele-simbol, exprimate prin limbaj oral, familiar, narativ, conferă poemului modernitate, caracter alegoric și filozofic, trimițând la filonul folcloric prin utilizarea unor cuvinte și expresii populare: „bârfeau"; „iacă"; „poposi". Un procedeu artistic aparte este anafora din strofa „Dar soarele aprins inel,/ Se oglindi adânc în el;/ de zece ori, fără sfială/ Se oglindi în pielea-i cheală."

Expresivitatea poeziei este realizată la nivel morfosintactic prin opoziția trecut-prezent a verbelor la persoana a III-a singular, mărci care atestă structura epică a poemului și absența eului liric: ,,trăia"; „a poposi", „a rămas"; „făceau". În ceea ce privește modurile de expunere, pe lângă narațiune și descriere, balada „Riga Crypto și lapona Enigel" excelează prin dialog, ceea ce explică utilizarea verbelor și pronumele la persoana I și a II-a singular: „zi-mi"; ,,mi-a fript"; ,, rogu-te".

Prozodia este modernă: versurile au măsură variabilă de la 5 la 9 silabe, rimă este o îmbinare savantă între rimă încrucișată, îmbrățișată și monorimă, iar strofele sunt polimorfe, având între 4 și 7 versuri.

Creația lirică a lui Ion Barbu apare așa cum afirmă Al. Rosetti: „ca o plantă cu rădăcinile adânc înfipte în solul nostru."