Eseuri si sfaturi pentru BACALAUREAT

~Moara cu noroc~

De Ioan Slavici ( 1848-1925 )

Ioan Slavici este prozator si dramaturg afirmat in a 2-a jumatate a sec XIX, format sub indrumarea lui Titu Maiorescu si angajand sa fie unul dintre cei 4 mari clasici ai literaturii romane.

Nuvela este creatie epica de dimensiuni medii cu un conflict concentrat, desfasurat pe un singur fir narativ, in care este dezvoltat un singur protagonist aflat intr-un moment crucial al existentiei sale.

Textul ,, Moara cu noroc" este o nuvela realista cu accente psihologice ce surprinde degrenerarea umana ca urmare a dorintei exagerate de imbogatire. Aceasta a fost publicata in vol. "Nuvele din popor" (1881), alaturi de alte nuvele ce surprind aspecte din viata romanilor din Transilvania.

Curent: Realismul este vizibil datorita accentelor monografice din text ce surprind ocupatile si traditile transilvanenilor specifice sec. XIX -cresterea turmelor de porci-. De asemenea, epicul este foarte clar in coordonatele spatio-temporale: Transilvania langa targul de provincie Ineu, inspre sf. sec XIX. Totodata, temele abordate, si viziunea asupra lumii a autorului intregesc caracterul realist al textului.

Elementul de structura si compozitie: Desi nuvela. textul are dimensiuni potrivite mai degraba unui roman, textul fiind chiar structurat pe 17 capitole numerotate, fara titlu.

Temele abordate sunt tipice scrierilor lui Slavici si surprind patima pt. bani, familia, moartea, destinul. Slavici construieste o lume in care primordiale sunt credinta, cumpatarea si omenia iar omul, cata vreme le urmeaza, are un destin favorabil.

Viziunea despre lume a autorului: este formulata in incipitu nuvelei, de catre batrana soacra, aici personaj-reflector. "Omul sa fie multumit cu saracia sa caci, daca e vorba, nu bogatia ci linistea colibei te face fericit." Aceasta teza morala indeamna la cumpatarea, atat pe protagonist, cat si pe cititor avand si rolul de a anticipa epicul.

Titlul este unul analitic, redat prin 2 substantive, utilizate, primul cu sens propriu iar al 2-lea cu sens figurat, moara reprezentand locul desfasurarii evenimentelor care au condus inspre un deznodamant tragic pentru personajele relevante.

Reamenajata, moara functioneaza ca un han pe care cizmarul Ghita il ia in arenda cu scopul declarat al unei vieti mai bune.

Actiunea se desfasoara in mod linear pornind de la luarea in arenda a hanului si continuata cu venirea Samadaului, adevaratul stapan al tinutului. Acesta se forteaza in viata tinerei familii, devenind iscoada carciumarulu. Desi rezista initial, Ghita cade treptat in patima banului si accepta invoiala, orbit de sumele uriase pe care Samadau i le ofera.

In tinut se inmultesc jafurile care nu-l ocolesc nici pe arendas, culminand cu uciderea unei tinere vaduve si a copilului acesteia. Momentul este decisiv pentru Ghita, care realizeaza acum cat de mult a decazut. Disperat sa-si rascumpere pacatele, pune la cale cu jandarmul Pintea arestarea lui Lica, jertfind-o pe Ana, insa chiar din momentul plecarii inspre autoritati, Ghita isi da seama de esecul comportamentului si se inoarce la han ucigandu-si nevasta si fiind ucis de catre oamenii lui Lica. Finalul este violent, Ana cazand injunghiata in inima de sotul ei, care la randul sau cade secerat de un glont in ceafa tras de Raut la comanda Samadaului. Acesta incearca disperat sa scape insa e tot mai convins de esecul planului sau si alege sa-si provoace sfarsitul lovindu-se cu capul de un copac si refuzand sa-i ofere jandamului Pintea satisfactia arestarii sale.

Personajul

Avand in vedere specia lit. Ilustrata, Ghita carciumarul este unicul protagonist al acestei nuvele. Statutul social prezentat in incipit nu este foarte multumitor avand in vedere ca acesta nu era decat un simplu cizmar muritor de foame. Luarea in arenda a hanului este o decizie bine venita, Ghita reusind in scurt timp sa puna pe picioare afacerea datorita vredniciei, spiritului practic, amabilitatii si calitatii serviciilor. Naratorul descrie noul cadru al carciumii ca fiind ospitalier si imbelsugat dar, mai ales, asociat direct cu omul intrucat clientii anuntau, nu ca merg la han, ci ,,la Ghita".

In ceea ce priveste statutul familial, Ghita are o casnicie fericita alaturi de Ana si impreuna un copil. Tocmai iubirea pentru familie in face sa-si schimbe ocupatia, desi ceilalti membri nu vedeau saracia ca pe un defect.

Comportamentul carciumarului sufera o schimbare radicala in momentul in care acesta accepta invoiala cu Lica Samadau. Desi initial il respinge, Ghita este suficient de naiv si de lacom incat sa accepte sarcina de-asi spiona oaspetii. Daca initail i s-a dat un ultimatum in sensul alegerii de a pleca sau de a fi spionul lui Lica, treptat Ghita devine gelos, atras tot mai mul de banii primiti pe care Lica-i obtinea in urma jafurilor si chiar uciderii oaspetilor de la moara.

Ghita decade tot mai mult, isi pierde onoarea loialitatea fata de Dumnezeu si familiei, devenind un instrumentist al raului sub comanda Samadaului. Chiar el marturiseste ca "pentru prima data, si-ar fi dorit sa nu aiba nevasta si copii", altfel spus, sa fie liber in a strange cat mai multi banii lui Lica.

Uciderea vaduvei si a copilului este momentul cand Ghita intelege ca a mers prea departe. Desi pune la cale un plan de prindere a Samadaului, situatia degenereaza, facandu-i imposibila reabilitarea.

Finalul confirma caracterul moralizator al lui Slavici, care isi ucide violent protagonistul. Urma de umanitate ramasa il determina sa incerce sa-si repare greselile, insa lucrurile s-au afundat constant in crima, minciuna si jaf. Impuscarea in ceafa a protagonistului nu este altceva decat o sentinta venita din partea destinului.

Relatia incipit-final

Sta sub semnul simetriei, nuvela avand printre altele si o constructie clara, echilibrata, riguroasa. Cele 2 mom. au in centru aceeasi prezenta, batrana soacra, devenita personaj reflector cu rol de instanta morala, care anticipieaza epicul si formuleaza viziunea despre lume a autorului: "Omul sa fie multumit cu saracia sa caci, daca e vb, nu bogatia ci linistea colibei tale te face fericit". Incalcarea de catre protagonist a acestei teze moralizatoare este sanctionata cata vreme Ghita isi uita limitele. Batrana revine in capitolul 17 cu fraza "asa le-a fost dat" care ii confirma vorbele din incipit dar care tradeaza naivitatea femeii care da vina pe destin pt cele intamplate.