Eseuri si sfaturi pentru BACALAUREAT

Baltagul

de Mihail Sadoveanu ( 1880-1961)

Romanlu "Baltagul" de Mihail Sadoveanu, apărut în 1930, este un adevărat "poem al naturii sufletului omului simplu, o ,, Miorița în dimensiuni mari ".

Romanul este o specie a genului epic, în proză, de mari întindere, cu acțiune complexă, ce se desfasoară pe mai multe planuri narative, antrenând un număr mare de personajeși. Acesta manifestă conflicte puternice, care conturează o imagine amplă și profundă a vieții. Principalul mod de expunere este narațiunea, iar trăsăturile personajelor reies din propriile fapte, gânduri și vorbe, cu ajutorul dialogului și al monologului interior.

Romanul ,, Baltagul " este o opera epica, deoarece autorul își exprimă indirect sentimentele și concepțiile prin intermediul personajelor, al acțiunii și prin narațiunea la persoana a III-a singular, ceea ce argumentează detașarea totală a autorului. Timpul în care are loc acțiunea este limitat, întâmplările se petrec din toamna pâna în primavară, dar nu este precizat anul, deoarece, acțiunea se petrece într-un timp mitic. Spațul este vast, cuprinzând meleaguri accidentate și stâncoase ale munților din Moldova, care sugerează, totodata, viața aspra a muntenilor.

În cele șaisprezece capitole sunt povestite, în principal, eforturile Vitoriei Lipan de a afla adevarul despre absența soțului ei și de a implini dreptatea, prin pedepsirea răufăcătorilor. Specific romanului este și conflictul interior al eroinei, ilustrat prin zbuciumul profund al sufletului ei chinuit de incertitudine, în care se manifesă un drum sinuos ( comlicat ), de la neliniște la adevar, ce conturează un personaj mult mai complex decat în povestire sau nuvela.

Romanul se deschide cu o amintire a Vitoriei legată de legenda pe care Nechifor Lipan o spunea la cumetrii și nunți, de la care era nelipsit în vreme de iarnă. Această legendă face o prezentare a locuințelor din munții Moldovei, a trăsaturilor de caracter generate de viața lor aspra pe aceste meleaguri stâncoase și abrupte.

Subiectul romanului "Baltagul" urmareste un sigur fir epic astfel: in expozițiune este prezentată Vitoria Lipan ce trăieste în Magura Tarcăului, zăvorată în sine. Vitoria bănuiște ca ceva rau i s-a întâmplat lui Nechifor, care plecase de la Dorna să cumpere o turmă de oi și care nu se mai întorsese cum ar fi trebuit și nici nu dăduse vreo știre. Acesta, desi mai poposea pe la petreceri , caci ,,ii placea cantecul si vinul bun", nu intarziase niciodata atât de mult ( 73 de zile). Vitoria cere sfatul preotului, dar merge și la baba Maranda, vrajitoarea satului si, se hotaraste sa plece in cautoarea lui Nechifor, întrucat o mulțime de semne rau-prevestitoare o indeamna la drum. Îl visase pe Nechifor întors cu spatele, trecând o apa neagră, un cocos cântând cu ciocul spre poartă, dand semn de plecare și un nor deasupra Ceahlaului ce era mai negru ca de obicei.

Mai întai, Vitoria pune ordine în gospodarie cu un spirit practic și o luciditate impresionantă: pe Minodora, fiica ei, o duce la mânăstire, vinde agoniseala pentru a face rost de bani pentru drum, lasa argatului cele de trebuință și porunci pentru timpul cat va lipsi. Îi comanda fiului ei, Gheorghiță, un baltag nou și pleacă împreună în căutarea lui Nechifor, urmand întocmai drumul parcus de acesta.

Intreaba peste tot, pe la hanuri si pe la oameni de "barbatul cu caciula brumarie si cal negru țintat". Din aproape in aproape, ea afla ca, la Vatra Dornei, Lipan a cumparat 300 de oi și că, împreună cu el, mai erau înca doi munteni, care il rugaseră să le vândă 100 de capete. Vitoria Lipan urmeaza drumul spre Păltiniș, Broșteni, apoi Borca, loc în care turma a parasit apa Bistriței, ajungand la Sabasa. Trece punțile de piatră ale Stânișoarei, poposind la Suha, unde constată cu mirare ca aici nu mai ajunseseră trei ciobani ci numai doi. Vitoria ăși dă imediat seama ca intre cele doua locațtii, soțul ei fusese asasinat.

La Sabasa, in ograda unui gospodar, il găseste pe Lupu, cainele bărbatului ei, care o ajuta sa dea de ramașitele lui Nechifor, omorat cu o lovitura de baltag și aruncat în prăpastie. Cu o luciditate si stapanire de sine extraordinare, Vitoria implineste datinile necesare pentru mort, cheama autoritatile ca sa constate crima, dar gandul ei se indreaptă spre infaptuirea dreptatii, demascarea și pedepsirea ucigașilor. Afla ca cei doi ciobani care il insotisera pe Nechifor sunt din partea locului, ca pe cel cu buza crapata in cheama Calistrat Bogza, iar pe celalalt, mai mărunt, Ilie Cuțui.

In deznodământ este prezentata pomana lui Nechifor. Pe fondul unei puternice stari de tensiune pe care o creează, Vitoria pune intrebari viclene si iscusite. Afirma apoi ca stie cum s-au petrecut lucrurile, relatand cu uimitoare precizie crima celor doi. Bogza se pierde cu firea cand femeia ii spune lui Gheorghiță să vadă ca pe baltag e sange și se repede la flăcau, care-l doboară pe atacator cu o lovitura in frunte, cu baltagul acestuia. In cele din urmă, făptașii mărturisesc crima și ăși primesc pedeapsa.

Atingându-și scopul, Vitoria se gânbdeste ca are o fată de maritat si își planifica împlinirea datinilor creștinești pentru memoria lui Nechifor Lipan, dupa care viața își va relua cursul normal.

Vitoria Lipan - personaj principal al romanului, este o figura reprezentativa de erou popular, deoarece intruneste calitatile fundamentale ale omului simplu de la tara, in care se inscriu cultul pentru adevar si dreptate, respectarea legilor si a datinilor, "ea nu e o individualitate, ci un exponent al spetei" (Gorge Calinescu)

În acțiunea sa, Vitoria dă dovadă de un spiritul jusțiriar, inteligentă, luciditate, stăpanire de sine și devotamentul față de implinirea traditiilor și datinilor stravechi, trăsături care reies mai ales din faptele, vorbele și gândurile ei, prin caracterizarea indirectă. Dialogul și relațiile cu alte personaje, evidențiază o bunî cunoaștere a oamenilor și o logică ireproșabilă ce o ajută în dezlegarea misterului dipariției soțului ei. Modalitatile de caracterizare sunt cu totul aparte, deoarece Sadoveanu folosește, pe langă caracterizarea directa și indirectă, mijloace artistice ale introspectiei psihologice: zbuciumul interior, memoria afectiva și credințele strămoșești, care determină comportamentul exterior al eroinei prin acumularea de fapte, vorbe și atitudini, construind un caracter complex prin profunzimea trăirilor, a gândurilor și sentimentelor Vitoriei Lipan.

Inteligent și ascultator, Gheorghiță, personaj secundar și fiul lui Nechifor și al Vitoriei Lipan, aflat la inceputul romanului la varsta adolescenței, parcurge, alaturi de mama sa, un drum al inițierii către formarea lui ca bărbat fiind construit prin modaliățile caracterizarii indirecte.

Limbajul artistic sadovenial se caracterizează prin solemnitatea creată de epitete ("vorbe amarăte și ascuțite"), comparații ("iuti si nestatornici ca apele, ca vremea") sau metafore ce elogiază spiritul țărănesc înrădăcinat ăn tradiții strămoșești ("calindarul cel vechi de la inceputul lumii pe carele Domnul Dumnezeu l-a dat lui Adam"). Folosirea arhaismelor fonetice, semantice si lexicale ("cata", "tarnita", "poclazi", "strajer") ilustrează atmosfera și graiul moldovenesc și compun o muzicalitate deosebita. Sobrietatea stilului este daă de timpul mitic în care se petrec întâmplările, un timp al credințelor strămoșești, într-o lume arhaică, foarte puternic legată de natura înconjurătoare, de superstiții, de legi nescrise, dar pastrate cu sfințenie.

Opera ,,Baltagul" de Mihail Sadoveanu este un roman psihologic ce are o acțiune complexă și complicată, un număr mare de personaje, iar conflictele puternice conturează o imagine amplă și profundă a vieții. Principalul mod de expunere este narațiunea, iar personajele se caracterizează prin propriile fapte, ganduri și vorbe, cu ajutorul dialogului și al monologului interior.