Eseuri si sfaturi pentru BACALAUREAT

Maitreyi

De Mircea Eliade (1907-1986)

Romanul Maitreyi, aparut in 1993 face parte din literatura modernă interbelică, creâmd eroul lucid, dominat de dorința cunoașterii de sine, care-și ordonează epic experientele traite: "Mircea Eliade este cea mai integrală și servilă intrupare a gideismului în literatura noastră" - George Calinescu.

Maitreyi este un roman erotic si exoti dar si autentic, în care se îmbină mai multe specii literare: jurnalul, eseul, reportajul și narațiunea la persoala I.

În 1928, Mircea Eliade pleacă în India, la Universitatea din Calcutta, unde învață sanscrita și sudiază filozofia hindusă cu profesorul Dasgupta. El locuiește o vreme în casa celebrului filozof, unde o cunoaște pe fiica acestuia, Maitreyi. Eliade consemnează într-un jurnal faptele, întâmplarile, experiența trăită în India, aceasta stând la baza viitoarei creații epice în care autorul esențializează mitul iubirii și motivul cuplului.

Principala componentă a romanului este erosul , dimensiune esențială a experienței omenești, sentiment copleșitor al sufletului. Ca modalitate narativă, romanul este un text epic ce are un singur plan narativ de acțiune, dominat de luciditate analitică a naratorului-personaj, care ilustrează erosul ca pe o experiență de cunoaștere metafizică.

Romanul debutează cu starea de incertitudine a personajului masculin, Allan, un englez de 24 de ani. Incipitul îl constituie ezitarea personajului care ar fi dorit să știe exact ziua când o cunoscuse pe Maitreyi. Cercetând caietele, naratorul încearcă să-și amintească momentul când se îndrăgosteste de Maitreyi, mărturisindu-și neputința de a retrăi momentul acum, când scrie romanul. "Ochii ei păreau mari și prea negrii, cu buzele cărnoase și răsfrânte, cu sanii puternici, de fecioară bengaleză crescută prea plin, ca un fruct trecut în copt", este descrierea din care în reiese, mod direct, portretul fizic al eroinei. Dialogul cu Harnold, colegul său de cameră, scoate în evidență firea analitică a lui Allan, căruia îi plăcea să audă lumea vorbind de rau pe cei pe care ii "iubesc sau de care mă simt aproape", întrucât astfel avea ocazia de să-și verifice "anumite procese obscure ale conștiintei".

Allan, inginer englez, aflat la începutul carierei sale în India, marge împreună cu un gazetar în vizită la profesorul Narendra Sen. Maitreyi i se pare acum "mult mai frumoasă" decat atunci când o vazuse prima oară. Tânărul îi admiră vestimentația, ale cărei detalii le consemnase în jurnal: "sari de culoarea ceaiului palid, cu papucii albi, cusuți în argint, cu șalul asemenea cireselor galbene". Chabu, cealaltă fiică, avea vreo zece-unsprezece ani, părul tuns, rochie de stambă și fața oaschesă, semanand cu "o tigancușă".

Narendra Sen il ajută pe Allan să ocupe un post de inspector într-o zonă de junglă, dar acesta se îmbolnavește de "o malerie gravă" și este internat întru-un sanatoriu din Calcutta. Inginerul Narendra Sen il invită să locuiască la el pentru toata perioada cat va trebui să rămană în India.

Englez, venit dintr-o altă cultură și civilizație, Allan se simte stingherit în casa inginerului. Stă retras în bibliotecă, invățând salutul lor tradițional, apoi, încetul cu înceul, se imprieteneste cu Maitreyi, care se interesează de obiceiurile europenilor, presupunând că în țara lui este foarte frig, din care cauza sunt cu totii albi. Allan este fascinat de povestea micuței Chabu, care are un pom al ei, pe care în hrănește în fiecare zi cu "turta si prajituri, și firimituri". Trăind în preajma lui Maitreyi, tânărul european este mirat de firea inocentă și naivă a fetei, în contradicție cu faptul ca scria "poeme filozofice, care ii plac foarte mult lui Tagore". Tânăra de saisprezece ani avea o vastă și profundă cultură, atât în domeniul literaturii, cât și al civilizației indiene, subiectele expunerilor si conferințelor, pe care fata le tinea în fața unui auditoriu de intelectuali despre "esența frumosului", stârnind un adevarat interes.