Eseuri si sfaturi pentru BACALAUREAT

~Morometii~

de Marin Preda (1922 - 1980)

Tema predilecta a operei ,, Morometii", de Marin Preda, este cea rurala, reprezentata de satul romanesc din campia Dunarii, supus schimbarilor dramatice din istorie, ilustrat prin familie, taranime si drama ei. Valoarea romanului consta in densitatea epica, in profunziea psihologica si in problematica inedita a satului romanesc ante si postbelic.

Romanul Morometii, este alcatuit din 2 vol., aparute la distanda de 12 ani unul de altul: vol I in 1955, iar al doilea in 1967.

Ca orice roman, Morometii este o specie epica in proza cu actiune complexa organizata pe mai multe planuri narative, cu puternice conflicte si o complicata intriga, la care participa numeroase personaje bine individualizate. Principalul mod de expunere este naratiunea, iar pesonajele se contureaza direct prin descriere si tehnica detaliului, iar indirect, din propriile fapte, ganduri, prin dialog si monolog interior.

Perspectiva narativa este realista si defineste punctul de vedere al naratorului omniscient si omniprezent asupra evenimentelor relatate la persoana a III-a. Focalizarea este zero si viziunea "dindarat".

Perspectiva temporala este cronologica, iar cea spatiala reflecta un spatiu real, al statului Silistea-Gumesti si unul imaginar, inchis, al trairilor interioare din sufletul si constiinta personajelor.

Daca in incipitul romanului ,, timpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare" iar viata taranilor "se scurgea aici fara conflicte mari", in final, imaginea "vietii tihnite" se schimba: "timpul nu mai avea rabdare". Acest lucru este aratat si prim faptul ca majoritatea evenimentelor din volumul I se petrec de sambata seara pana duminica noaptea, cand timpul pare dilatat, insa, in final, evenimentele se petrec intr-un timp mai alert. Evenimentele ce au loc intre aceste doua coordonate, timpului rabdator si cel grabit, schimba atat viata familiei Moromete, cat si a altor familii din colectivitatea rurala desi acestea erau bine inradacinate in existenta traditionala.

Planurile de actiune sunt paralele, destinele familiilor nu se intereseaza si nu se determina reciproc, asa cum se intampla in romanul "Ion" ( de L. Rebreanu), povestea familiei Moromete stand in centrul intregii naratiuni.

Familia Morometilor este numeroasa, alcatuita din copii proveniti si din alte casatorii, ceea ce genereaza conflicte. Ilie Moromente, tatal, venise in a 2-a casatorie cu trei baieti, Paraschiv, Nila, si Achim, carora li se adaugasera 2 fete, Tita si Ilinca, si inca un baiat, Niculae, mezinul de 12 ani.

O scena semnificativa din roman este cea a cinei unde Morometii sunt asezati in jurul mesei rotunde, ,,dupa fire si neam": cei 3 frati vitregi stateau spre partea dinafara a tindei, prevestind parca fuga la Bucuresti iar in partea dinspre vatra, aproape de oalele cu mancare statea intotdeauna Catrina, avand langa ea peceilalti 3 copii. Autoritatea tatalui este sugerata de la inceput: ,,Moromete statea parca deasupra tuturor" stapanind ,,cu privirea pe fiecare".

Inca din aceste episod, atmosfera este tensionata. Fiecare membru al familiei are nemultumiri ce urmeaza sa izbucneasca in conflicte ce vor duce la destramarea acesteia. Principalele conflicte se manifesta intre Catrina, Moromete si cei trei fii vitregi, apoi intre Moromete si Niculae, care isi doreste sa se duca la scoala, dar tatal il trimite cu oile la pascut considernad ca "alta treaba n-avem noi acuma! Ne apucam sa studiem". Desi Catrina ii creste pe cei trei copii vitregi, acestia, sub influentei Guicai, matusa lor din partea tatalui, incep sa o urasca pe aceasta si pe surorile vitrege considerand ca ele traiesc de pe urma muncii lor, fiind favorizate in familie.

Alt conflict se naste intre Catrina si Moromete din cauza promisiunii incalcate de acesta care consta in trecerea casei si pe numele Catrinei dupa vinderea pogonul ei de pamant obtinut dupa moartea primului sot. Catrina se teme ca fiii vitregi o vor da afara din casa dupa moartea tatalui.

Taierea salcamului este o alta secventa memorabila a romanului, atat prin maestria construirii ei cat si prin simbolistica dramatica, acesta fiind primul semn al destramarii familiei Moromete, dar si al satului traditional. Salcamul taiat facea parte din viata familiei Moromete, si, deopotriva, din existenta satului, "toata lumea cunostea acest salcam".

Celelalte planuri de actiune sunte reprezentate de destinele altor familii care alterneaza in fluxul epic al romanului. Un conflict secundar este cel dintre Tudor Balosul si fiica lui, Polina, pentru ca aceasta "fuge" cu Birica, silindu-l mai apoi pe acesta sa secere graul de pe pamantul care i se cuvenea ca zestre iscandu-se si o bataie intre Balosul, fratele Polinei si Biric.

Monografia satului se contureaza si prin ilustrarea obiceiurilor populare: jocul baietilor cu bobicul, aldamasul baut dupa vinderea salcamului, chemarea feteleor la poarta prin fluieratul flacailor si jocul calusarilor, realizand o imagine sugestiva a spiritualitatii taranesti. Viata oamenilor este legata de cea a animalelor, care devin uneori adevarate personaje.

Al doile volum al romanului Morometii reia personajele vechi, adaugandu-le altele noi, urmarandu-le evolutia pana in deceniul al 6-lea din secolul XX.

Incipitul volumului al doilea in constituie o interogatie reotrica: "In bine sau in rau se schimbase moromete?". Naratorul semnaleaza prin intermediul celorlalte personaje modificarile ce se produsesera cu Moromete. Ceilalti tarani isi schimba atitudinea fata de el, "cei care il dusmaneau [...] se potolira" si chiar si Niculae ,,se uita la tatal sau si nu-l mai recunostea ". Din vechiul Moromete ramase "doar capul lui de huma arsa".

Incercarea lui Moromete de a-si reuni familia este in zadar, in ciuda eforturilor de a recastiga pamantul. Mai mult, pe Niculae tot nu-l lasa la scoala intreband mereu: ,,Si ce beneficiu o sa am eu, ma , de pe urma ta, daca te las sa te duci mai departe la scoala?". Moartea lui Nila in razboi, precum si sfarsitul tragic a lui Paraschiv, amplifica peste masura durerea tatalui si-l insinguraza de lume.

Anii '50 aduc in viata satului schimbari negative profunde, provocate de venirea comunistilor si de colectivizare. Personajele noi intruchipeaza prostia, ambitia celor obscuri de a veni la putere. Promovati din ratiuni politice, ei nu sunt tarani autentici si constituie o lume lipsita de codul spiritual al taranului adevarat, insusit prin traditie, ceea ce duce la numeroase conflicte.

Ultimele capitole ale romanului reprezinta cele mai frumoase pagini din literatura romana care ilustraza moartea unui taran, fara zbucium, dramatism sau patetism, o moarte privita ca un firesc al vietii. Ultimele cuvinte exprima crezul sau de viata, pe care il marturiseste doctorului: "Domnule, eu totdeauna am dus o viata independenta!". Moartea lui Moromete este relatata de Ilinca care ii povestesc lui Niculae in timp ce provegheau la capataiul lui Ilie Moromete, ceea ce da o veridicitate inedita momentului.

Particularitatile stilistice se contureaza din limbajul cu accente pe detaliile sugestive ale gesturilor si mimicii personajelor. Taranii lui Marin Preda au independenta de miscare, de gandire si exprimare, autorul nefiind prezent in determinarea reactiilor acestora.

Prozatorul utilizeaza o gama narativa si psihologica larga, de la dialog la monolor adresat si monologul interior, autointrospectie, conferind romanului virtuti ale prozei de creatie si ale prozei de analoza psihologica.

"Morometii" lui Marin Preda este un roman realist, caruia stilul anticalofil, asemenea stilului prozatorilor interbelici, ii confera precizie, concizie si claritate. "Prin 'Morometii', Marin preda dovedeste ca taranimea nu e stapanita cum se crede, doar de instinct, ca, dimpotriva, e capabila de reactii sufletesti nebanuite" (Al. Piru).