Capitolul 7
Examenul consta in 4 probe: o proba de profil, care se referea la materia pe care studentul vroia sa se axeze, in cazul meu filosofia si 3 probe sportive: arte martiale, un sport la alegere, deci atletism si scrima.
Examenul de filosofie a constat intr-o discutie intre examniator si studentii participanti, care erau doar 6 cu tot cu mine. Am vorbit in mare parte desre conceptia despr sulfet a grecilor antici si am reusit sa trec cu nota maxima, desi a lasat niste urme adanci in sufletul meu, urme legate de amintirile pe care le aveam legate de filosofie si mai ales despre filosofia lui Laurent.
La scrima nu fusesem niciodata cea mai buna, dar nici nu aveam probleme. Fata cu care trebuia sa ma duelez mi se paruse foarte inceata, drept pentru care nu am avut vreo problema sa trec si acest examen.
La artele martiale, datorita puterii mele si a antrenamentelor combinate ale lui David si Sebastian, aproape ca mi s-a parut o joaca sa trec examenul cu brio.
La atletism aveam insa o problema: se faceau intreceri cu cate doi studenti, iar eu am nimerit exact langa Boris. Degeaba am incercat sa ma strecor si sa ma invart, caci nimeni nu vroia sa stea langa el, stiind ca e cel mai bun alergator si ma impiengeau pe mine sa ma intrec cu el.
Ma gandeam ca ar fi fost o idee buna sa cred in Dumnezeu, caci as fi putut sa imi fac o rugaciune ca sa ma simt mai increzatoare. Am atins cu un deget tremurand pandantivul de la gat, care imi amintea de singurul meu idol si am spus in soapta "Ajuta-ma".
Cand am auzit "start", tot corpul mi-a zvacnit, hotarat sa castige. Muschii se intindeau dureros, inima incepea sa bata cu putere din cauza efortului, dar strangeam din dinti si nu vroiam sa ma las. Vedeam in fata ochilor linia de sosire, dar intreg corpul imi protesta. Eram inca umar la umar cu Boris, dar stiam ca pentru putin timp. Ma va invinge si nu stiu cum sa opresc asta.
Atunci mi-a aparut in fata ochilor, ca o fantasma, chipul lui. Scopul pentru care trebuia sa castig, ca iau examenul, sa termin studiile: ca sa ma intorc la el. I-am vazut chipul doar pentru o clipa si cu un ultim efort supraomenesc, am facut un salt si am atins linia de sosire cu cateva secunde inaintea lui Boris.
Toata scoala era in delir. Intrecerea avea loc pe terenul din spatele scolii si multi gura-casca venisera sa vada cum se desfasoara.
Si se parea ca eram singura studenta, in afara de Katerina, sora lui geamana, care reusise sa il intreaca pe Boris.
M-am alaturat zumzaielii din camera de zi, fericita ca am facut primul pas care ma aducea mai aproape de Laurent.
Kara si Adriela plangeau imbratisate intr-un colt, iar David flencanea langa mine, impreuna cu un baiat pe care eram destul de sigura ca il cheama Sorin, despre reusita mea de a-l depasi pe Boris.
Ana, secretara cu ochelari, intra in camera cu o foaie in mana. Se lasa brusc tacerea.
-Din ordienele doamnei directoare Brenda, zise ea agantand foaia la panoul din perete, unii novici sunt rugati sa isi schimbe dormitorul pentru a-l preda noilor novici care au intrat in gradul 1. Mutarea se va face maine, intre orele 10:00 si 12:00 dimineata!
M-am ridicat gemand de pe scaun, inghiontindu-ma alaturi de ceilalti colegi, sa vad unde trebuie sa ma mut. Eram convinsa ca va trebui sa ma mut din camera care fusese temporara, ca sa o cedez unui student nou. Daca nu voi regreta un lucru, acelas va fi salteaua incredibil de tare. Am scos un geamat de protest cand am vazut numele noi mele colege de camere. Dintre toate fetele din an, printre care eram sigura ca trebuie sa fie si unele dragute, eu nimerisem cu Kara.
Era singura mea amica, in afara de David, dar tot nu credeam ca o sa ma obisnuiesc cu flencaneala ei enervanta si cu obiceiul de a ma descoase si de a barfi.
