Capitolul 13
Gandul la Ginny nu imi dadea pace. A fost si greseala mea, pentru ca nu i-am spus. Oare cat de multa suferinta a indurat, incat sa o faca sa ma tradeze? As fi fost capabila sa fac la fel da a as fi fost in locul ei? Stiam ca atunci cand vine vorba de Laurent, as fi capabila de orice.
Atata timp am judecat-o fara sa incerc cu adevarat sa o inteleg.
Un alt gand isi facea loc inveninandu-mi mintea si sufletul: Ginny ramasese acolo, alaturi de Laurent, iar eu eram aici, atat de departe. Iar Laurent nu luase legatura cu mine in niciun fel, desi ar fi putut sa o faca cu ajutorul magiei. Oare era posibil ca el sa ma fi uitat, sa ma fi inlocuit cu prietena mea cea mai buna?
-De ce, de ce?am spus mangaind micutul pandantiv de la gat. De ce nu ai gasit o modalitate sa imi fii aproape? De ce sunt nevoita sa traiesc fara tine?
Vantul aspru de iarna imi biciuia fata in timp ce ma grabeam catre dormitorul lui Sebastian. Ar fi trebuit sa se intoarca deja, dar nu imi daduse niciun semn, asa ca ma duceam sa vad ce face.
Am ciocanit pret de cateva minute la usa, dar nu mi-a raspuns nimeni. Chiar cand am decis ca nu s-a intors inca si incepusem sa ma ingrijorez in priviinta lui, am auzit zgomote dincolo de usa. Era in camera, dar nu vroia sa imi raspunda.
-Sebastian! Stiu ca esti acolo!
Nimic. Niciun raspuns.
M-am asezat pe jos in fata usii si am asteptat. Va trebui sa iasa la un moment dat.
-Sa stii ca nu plec de aici!
Usa s-a deschis, iar Sebastian a aparut in cadrul ei.
-Ce ai patit?am intrebat ridicandu-ma de pe jos.
Ochiul drept era umflat si mov, de parca cineva l-ar fi pocnit. Dar ce misiune periculoasa a avut si cine a reusit sa il invinga pe Sebastian la o lupta?
-Ce s-a intamplat?
-Iubitul, scumpul, miriicul tau Laurent m-a pocnit! spuse Sebastian cu aerul unei fetite rasfatate care tocmai si-a stricat rochia preferata.
Am izbucnit in ras si am ras asa cum nu mai rasese de foarte mult timp.
-Laurent...te-a...pocnit? am intrebat eu printre hohotele de ras.
Laurent era atragator, inteligent, exceptional la filosofie si un Mag deosebit, dar lupta fizica nu fusese niciodata punctul sau forte.
-M-a luat prin surprindere, spuse el defensiv.
-Dar de ce te-a lovit?am intrebat redevind brusc serioasa.
-Pentru ca i-am zis ca e un dobitoc. Nu, stai, asta a fost inainte. Pentru ca i-am spus ca nu ii pasa de tine.
-Si de ce i-ai spus asta?
-Pentru ca asa e.
-Dar in ce context ati discutat voi despre asta?am intrebat simtind cum incep sa ma enervez.
-In niciun context.
-Sebastian, vrei sa iti fac ochiul stang sa se asorteze cu cel drept, mov?am intrebat iritata.
-As vrea sa te vad incercand, spuse el amuzat.
-Spune-mi ce ai discutat cu Laurent! am spus incepand sa tremur de nervi.
-A venit sa ma intrebe cum te simti, cum te-ai acomodat aici si asa mai departe. Ca tot vroiai tu sa va transmiteti mesaje, uite unul, zise arantd catre ochiul sau vanat.
M-am gandit pentru cateva clipe. Daca Sebastian ii spusese ca nu ii pasa de mine, iar Laurent il lovise, asta insemna ca inca ii mai pasa.
-Am glumit! spuse Sebastian exagerat.
