Capitolul 8
Vremea devenea din ce in ce mai friguroasa, dar inca nu ningea. Toata scoala vuia si toti vorbeau doar despre Campionatul Interscolar. Dupa ce lume se plictisise sa mai vorbeasca despre mine si sa faca presupuneri pentru motivul mutarii mele, Campionatul le daduse un al subiect de discutie, care ma aducea din nou in vizorul lor.
Profesorul de filosofie ma intrebase in timpul cursului daca vreau sa particip la Campionat. Raspunsul meu negativ inca mai rasuna povestit din gurile unor novici mai intarziati, la fel ca staruintele profesorului ca eu sa ma duc. Dar nimic nu ma putea convinge. Iar singura persoana care o putea face se afla la sute de km departare.
Zile si nopti la rand m-am gandit daca sa ma duc totusi, ca si spectator. Campionatul era deschis tuturor si aveam speranta ca directoarea imi va permite sa il vad.
Stateam in patul meu suspendat, privind tavanul sau rareori pe fereastra, framantandu-ma. Kara se afla in patul de jos si stiam ca nici ea nu doarme, dar fiecare dintre noi avea propriile ganduri si niciun chef sa inceapa o discutie cu cealalta.
De cand plecase Adriela, Kara era mai tacuta, mai putin dornica sa ma descoasa si mai usor de suportat decat inainte.
Ziua urmatoare avea sa fie Campionatul si inca nu ma hotarasem daca sa incerc macar sa cer permisiunea de a merge. Si daca aveam sa ma duc? Daca aveam sa il vad pe Laurent? Cum o sa ma simt atunci? O sa pot sa rezist sa il vad pentru cateva clipe, fara sa il pot imbratisa sau saruta, apoi sa plec din nou? Oare asta nu ar face lucrurile si mai rele, nu ar face durerea si mai greu de suportat?
In plus, nici nu stiam sigur ca el va fi acolo. Dar daca voi sta aici, regretand faptul ca am ratat sansa de a-l vedea, fie si pentru o secunda?
Am simtind-o pe Kara ridicandu-se din pat si mi-am dat seama ca se crapa de ziua. Mai aveam cateva minute sa ma hotarasc daca ma duc sau nu.
-Te duci la Campionat?am intrebat-o.
-Da, spuse ea.
-Sa imi zici si mie cum a fost.
-O sa iti zic cine a castigat in locul tau la filosofie si la arte martiale, zise ea zambind stins.
-Fii atenta si la inot, am spus venindu-mi brusc ideea.
Kara ridica o spranceana.
-Am o...fosta colega care a participat anul trecut si a luat locul 3. S-ar putea sa participe si anul asta. O cheama Ginny.
Uitasem complet ca va fi si Ginny la Campionat. Si sa o revad, sa o privesc in ochi si sa stiu ca m-a tradat, pe langa faptul ca as fi putut sa il vad pe Lorent, suferinta acestor doua lucruri combinate nu o puteam suporta.
-O sa fiu atenta la ea, zise Kara.
-Multumesc. Distractie placuta.
M-am intins din noua si m-am intors cu fata la perete. Lacrimile imi inundat fata si se scurgeau pe perna, dar imi muscam pumnul ca sa nu scot vreun sunet. Abia cand Kara a parasit camera, o jumatate de ora mai tarziu, mi-am permis sa suspin si sa plang din tot sufletul.
Peste tot in scoala era galagie. Se auzea dincolo de usa de la camera si de geamurile ce dadeau in curte. Majoritatea studentilor se pregateau sa plece sa vada Campionatul si cuprinsi de nerabdare, uitasera sa respecte orele de liniste.
Ii auzeam facand cate un comentariu sau razand, apoi vocilor incepu sa scada, pana ce Internatul fu curpins de o liniste totala.
Noaptea nedormita si cele de dinaintea ei si-au spus cuvantul intr-un tarziu si am cazut intr-un somn agitat.
