Capitolul 16
Brenda ne spusese sa plecam inainte de ivirea zorilor, ca sa nu fim vazuti. Asta insemna ca mai aveam cel putin trei ore. M-am intors in dormitorul meu, impreuna cu Laurent. M-am asezat pe canapeaua micuta, strangandu-mi genunchii la piept, iar el s-a asezat langa mine si m-a tras in bratele lui.
-Ce s-a intamplat dupa ce eu am plecat?am intrebat. Cum ai reusit sa nu fii dat afara?
-I-am spus lui Kate ca sunt un Mag. A realizat brusc ca are nevoie de mine si a decis sa ma pastreze.
-Si cum ai reusit sa pleci acum?
-I-am spus lui Kate sa se duca dracului, zise el amuzat.
-Si s-a dus?am intrebat razand.
Laurent ma stranse in brate si depuse un sarut pe fruntea mea.
-Ce cauta Sebastian in L.A.?am intrebat hotarata sa gasesc raspunsuri la toate intrebarile mele.
-Kate a facut scandal cand a aflat ca Brenda ti-a permis sa dai examenul de grad. Sebastian s-a dus sa ii spuna ca esti fata ei si nu are de ce sa isi mai bage coada in ce faci tu.
-I-a spus si ca sunt...jumatate strigoi?
-Sigur ca nu. Stie ca Brenda a avut o aventura si te-a lasat la orfelinat.
-Mi-e frica, am spus lansandu-mi capul pe pieptul lui.
Spunand cu voce tare acest lucru, m-a facut sa imi fie si mai frica. Laurent ma stranse in brate.
-Esti o persoana puternica. Daca Luca a avut taria de depasi instinctele de strigoi, trebuie sa il fi mostenit si din punctul asta de vedere. Impreuna vom trece peste orice.
-Vom fi impreuna mereu?
-Promit, spuse el.
Am oftat. Nu vroiam sa il intreb, dar trebuia sa stiu.
-Sebastian a spus ca ai fi putut sa gasesti o modalitate de comunicare prin magie.
-Asa am si facut, spuse Laurent.
L-am privit contrariata.
El imi zambi si isi plimba mana pe gatul meu, pana gasi pandantivul in forma de lacrima.
-Cum?am intrebat.
-Te pot auzi doar daca mi te adresezi in mod direct.
-Prin intermediul panadantivului?am intrebat.
-Da. Si ii pot sopti vantului sa iti trimita un mesaj.
-Ca in seara asta, am spus.
-Da, ca in seara asta.
-Dar de ce nu ai facut-o mai devreme?
Laurent ofta.
-Ei bine, zise el, am facut o greseala. Stiam ca este o greseala inca de la inceput, dar speram sa ma insel.
L-am privit incruntata.
-Am sperat ca ma vei uita. Vezi tu, in momentele acelea, credeam ca asa e cel mai bine. Nu conta durerea mea, daca tu ai fi putut sa treci peste si sa iti croiesti o viata fara mine.
-Cum ai putut sa crezi asa ceva?l-am certat eu.
-Nu credeam cu adevarat, dar m-am simtit dator sa incerc. Ma tem ca am o mare influenta asupra ta si constiinta mi-a dictat sa fac tot ce e este nevoie ca sa incerc sa te separ de mine, cu toate ca eu nu pot trai fara tine.
-Si acum stii ca nici eu nu pot trai fara tine, am spus.
M-a tras mai aproape, lipindu-si buzele de ale mele cu pasiune. Dupa atata timp, vroiam sa ma pierd in bratele lui, sa il simt din nou aproape, si totusi, mai trebuia sa ii spun ceva. Cu mare greutate, m-am tras putin inapoi.
-Ginny e indragostita de tine, am spus.
Laurent m-a privit in ochi, ametindu-ma cu frumusetea ochilor sai, facandu-ma sa ma scufund in albastru sau minunat.
-Stiu, spuse el. O stiam de ceva timp, dar mi-a fost teama sa iti spun. O alta greseala de-a mea. Stiam ca vei suferi cand vei afla si nu ma vrut sa te ranesc. Am fost egoist si asta ne-a costat pe amandoi.
-Ce s-a intamplat...dupa aceea?am intrebat si stiam ca si-a dat seama la ce ma refer.
-Doar nu ai crezut vreo clipa ca ar putea fi ceva intre mine si ea, zise el alarmat.
-Nu am crezut, dar m-am temut de asta.
-Se pare ca incet-incet, lui Ginny i-a scazut interesul pentru mine si si-a dat seama ca iubirea se afla in fata ei. Si acela nu eram eu.
-Ce vrei sa spui?
-Nu te-ai intrebat niciodata de ce e Sebastian atat de pornit impotriva mea?
-Ba da. Am crezut ca este din cauza ca mi-ai fost profesor, sau, dupa aceea, ca sufeream din cauza despartirii....
-Adevarul este ca Sebastian aflase ca Ginny ma place si nu ma putea suferi din cauza asta. Ma vedea ca pe un rival.
-Un rival?am intrebat socata.
-Maria, Sebastian o place pe Ginny si se pare ca i-a marturisit asta cu luni in urma, iar ea l-a refuzat, pe motiv ca ma iubeste pe mine.
-Sebastian si Ginny?am intrebat uimita.
-Cand el a venit in L.A., zilele trecute, Ginny a avut un fel de revelatie, zise Laurent chicotind.
-Dar daca o iubeste pe Ginny, de ce a venit cu mine in Bulgaria si nu a ramas langa ea, in L.A.?
-Pentru ca ii jurase Brendei ca ca fi alaturi de tine orice ar fi. In plus, se pare ca departarea le-a facut bine. Ginny a realizat ca ii era dor de el.
-Din obligatie?am intrebat simtindu-mi gura uscata. Sebastian m-a urmat aici din obligatie?
-Nu te pripi, Maria. Sebastian tine la tine, in ciuda a cele intamplate. L-am auzit vorbind despre tine si stiu ca te iubeste ca pe sora lui.
Ma simteam ametita.
-Ai putea sa o ierti pe Ginny?intreba Laurent.
-Nu. Pot sa o inteleg, dar nu pot sa o iert. Nu acum. Poate cu timpul...poate cand voi deveni vampir-strigoi se va dovedi ca voi fi mai putin orgolioasa decat acum, am spus incercand sa nu ma gandesc la Ginny.
-O sa fie bine, spuse Laurent.
-O sa fie bine atata timp cat esti langa mine.
-Adica pentru totdeauna.
Mi-am lipit buzele de ale lui nerabdatoare. Dupa atata suferinta, imi permiteam in sfarsit sa fiu fericita.
-Mi-a fost atat de dor de tine! spuse Laurent.
Imi saruta buzele cu inflacarare, cu o pasiune disperata, mistuitoare, aceeasi pasiune pe care o simteam si eu. Atata timp trecuse fara sa ii simt atingerile, saruturile, incat acum vroiam sa il ating peste tot in acelas timp, mainile mele ii mangaiu cu lacomie umerii, spatele, degetele mi se rasuceau in parul lui, tragandu-l mai aproape.
Isi dezlipi buzele de ale mele, respirand greu si cobori depunand saruturi pe gatul meu, muscand usor pielea sensibila, facandu-ma sa tremur sub atingerea lui.
Isi cobori mainile pe talia mea, apoi imi mangaie spatele pe sub tricou, tragand materialul in sus. Am ridicat mainile ca sa imi poata scoate tricoul, apoi m-am intins pe canapea, tragandu-l deasupra mea.
Ma simteam cuprinsa de o dorinta aproape salbatica, de parca toata durerea acumulata s-ar fi transformat in pasiune. Il vroiam cat mai aproape, sa ii simt corpul peste al meu, sa ma pierd in acel ocean de pasiune.
Hainele noastre se aflau in scurt timp pe podea.Am gemut incet in timp ce imi saruta gatul, umerii, sanii, abdomenul si m-am pierdut intr-o mare de senzatii si sentimente, contopindu-ne, iubindu-ne ca cum am fi fost doar unul.
