altarul din beznă

thalassic

dalb. dalb. dalb
ochii mei fuseseră scoși apoi umpluți cu cretă pisată.
puși într-o gubelă de gunoi și astupați cu rămășite din asfalt,
și fluturi cu furculițe în aripile tocite.
era o sumedenie de obscurități
în unghia aceea de smoală.
erau zâmbete prăpăstioase și lipicioase
ca o gumă de mestecat folosită.
erau umbre ce tăiau buze
cu ghearele lor,
trase din cimitire și mânăstiri.

când  soarele și-a pitit razele din plastic,
m-am urcat pe o scară luând o firmitură.
am lipit-o pe umăr cu ace de siguranță
și i-am jupuit pielițele  ca pe o portocală.
aveam acluofobie și gârle de divagație
ce  se smuceau,
și își bălmăjeau gunoaiele din piept și ochi.
era frică.
era grețos.
era supliciu.

mâine voi  renaște în cazan și disperare.
mâine voi purta doliu și negreală.
mâine nu aveam să mai abandonez descernirea.
mâine nu aveam să mai beau sângele din fântână cu căni.
mâine nu aveam  să mai cos mâini și vene.
și probabil că tot mâine...
nu aveam  să...
mai  îmi imergionez duhul.

asfaltul era cald ca o lavă.
era  o momeală ce o serveam pe tavă, ălaturi de iarba ce se cufunda în  paragină.
soarele roșea puternic, iar amprente de nori și cadavre reflectau cerul.
rozul purpuriu și strident,  ce parcă se rostogolise peste roșul  de căpșună zdrobită,
arăta ca  un paradis cu bucăți sparte din pereți.

norii arătau ca o blană de oaie.
pentru un moment 
gândurile mi-o luară la goană.

iar pentru  o clipire,
frica  îmi mângâie gâtul și tâmplele.
se putea ca acea oaie să fi fost un sacrifiu pentru cei ce inima le stătea ca un soldat impunător.

eu eram ceva gol.
iar în colțul  din dreapta al camerei   o să simți  mereu perechea de ochi
ce îți  masează și șoptește lucruri urechii tale.
o să te obișnuiești.
nu e decizia ta.
până la urmă ești doar  un copil.
un copil ce nu va putea privi stelele.
un copil al căror pene din vise au zburat de mult.
un copil a cărui patimă nu știi să o transpui.
și totuși  ești  o contribuție  îngrămădită
cu imperfecțiuni  și mânie.
pentru că  tu ești vulnerabil.

eu va trebui să  îmi pun țepi în dinți.
pentru că tu plângi.
eu va trebui să beau doar sânge cu gheață  de animal.
pentru că tu  ești trist.
eu va trebui  să îmi leg mâinele  și picioarele  cu funii până un strat  de piele se va decoji.
urmat  de altul.
și altul.

acoperișul caselor nu părea mai lucios și  ruginit ca astăzi.
șoseaua nu părea mai  îndurerată ca astăzi.
era  nocivă.
pentru că orice lucru și persoană  deprimată era de fapt  benzină pe corp.
și fum ce se înălța, șchiopătând impudic  către  cimitir.
căci la exterior erau tari ca stâncile.
tari ca betonul.
iar la interior erau folie și acalmie.

am  rupt cu nerușinare lumina  stelelor.
am înghițit-o pe  toată.
apoi am vărsat  totul pe iarbă.
metamfetamina era jar pe lânga ea.
catacomba îmi răsuna în corp și minte.
o stea umană îmi intrase în corp.
pentru un moment  am văzut alb și roșu.
negru și verde măsliniu.

am văzut  un ursuleț și  un cățel 
cu o  podoabă din mărăcini pe cap.
albastru și galben.
am văzut   un spital  și  o seringă pe jos.
roz-maro-gri
doi copii ce  zâmbeau la mine.
atât  de cald.
atât  de  nemaivăzut.
atât  de contagios.
inima îmi sărea pe trambulină.
sărea.  sărea.  dar a căzut.
s-a lovit de realitate.
iar oglinda s-a făcut praf și pulbere.
iar cătușele îmi prinseră încheieturile.
rămăsesem încătușată în realitate.

am privit casele.
nu oamenii care se aflau în ele.
pentru că ei erau doar niște păpuși,
ce odată aruncate vor putea fi înlocuite cu altele.
am văzut chiar și o ghilotină.
destul de departe de mine dar destul de aproape de stele.
și eram egoistă că voiam  să le smulg de pe cer și să le înghit.
dar în unele momente,
frumusețea era reprezentată de un asfalt,
un corp uman, și  un ocean.
doi pași urmați de alți doi.
cuvintele voiau  să îmi iasă din corp.
dar biciurile le țineau pe loc.
aproape că simțeam fundul oceanului.
și oh Dumnezeule! desculță aș alerga,
dacă ghemoatoace de iarbă nu mi-ar mai părăsi gura.

picioarele furară varul de pe pereți.
arătau ca o foaie de desen.
am luat o frunză, și am scobit o formă.
un bob de fasole.
auzeam murmurul polistirenului.
iar câteva  bobițe mi-au alunecat de pe deal.
așteptam  un răsărit.
apusul nu mi-a plăcut niciodată.
așteptam un amărât  de claxon.
dar se pare că se pierduse  prin văzduh și prin singurătate.
și nu îmi era frică că nu ar mai  putea veni.
ci că ar veni cu schimbare.
schimbare ce nu mi-o doream.

mă afundam în  parfum și ulei.
am tușit petale  de tufănici.
iar brusc...
mă simțeam ca într-un carorifer.
înghesuită  iar broboade de suc mă gâdilau cu degetele umede.

simțeam o poftă nefirească de apă.
iar singurul loc unde mă spălam de vise.
era oceanul.
mă purificam cu cicatrici rumenii pe piele  si scalp.
iar în acel moment pamântul nu părea mai tragic.
sub semnul sângelui.
natura renăscuse sub privirea mea.
iar gelozia mea trecuse linia de sosire
și poate luase și o gărgăriță în mână.
nu ca să o sărute.
sau să îi  cânte.
să o toacă pe un buștean.
fărâmițe.  fărâmițe.  fărâmițe
asta mai rămăsese.

pentru mine tot ce era viu era anost și mort.
iar tot ce era mort era mai viu ca o pajiște de primăvară.
am urât vara ca zahărul.
am urât vara ca curcubeele de după ploaie.
am urât vara ca soarele.
pentru că erau doar niște  mincinoși inteligenți.
pentru că într-un final.
ajunsesem să depind de iarnă
  ca un copil de propria mamă.
pentru  că iarna era cel mai groaznic anotimp.
iar vara cel mai vesel și picant  pentru alții.
pentru că  îmi plăcea să îmi desenez  visele pe zăpadă.
și iubeam să  rup ghiocei.
iar pentru tine
vara era libertate  și odihnă.
iar pentru mine un coșmar pus pe difuzor.
pentru că devenisem ofrandă sufletului meu!
pentru că devenisem ofrandă pentru toți cei ce dansau în picioarele goale pe foc și iarbă umedă.

1041 de cuvinte.

Nu știu dacă are vreun sens capitolul ăsta!

Sper că v-a plăcut!

thalassic=From the Greek word thalassa, meaning "sea," thalassophile can be defined as "a lover of the sea." It is the perfect word to describe me, someone who loves the sea or ocean.

Mai simplu e  o iubire nebună pentru ocean sau mare.