altarul din beznă

lanțul deceselor

am rămas lipită de geam ca un abțibild uzat.
am alungat ciorchinii de lănțisoare ce se frângeau sub tălpile mele.
am zdrobit cu privirea zâmbete și cadavre de argint.
am înlocuit nisipul din clepsidră cu voci
și coșmaruri despărțite de picături din tine.
am luat un pai ca să pot simți că încă rătăcesc în umbre și infinituri.

așa că te rog, deschide-mi coastele!
pune toată sarea pe ele
și lasă-mă pe mine să le rostogolesc prin pietriș.
taiele ca pe iarbă.
taiele ca pe pâine.
nu uita de apă.
ea simbolizează cât de ortodoxă era vechea eu.

am avut nevoie doar de o văpaie de lumină.
ca să pot înfăptui că o sumedenie de părți din trecut ce s-au dezlipit.
și mie frică.
și corpul îți e injectat cu paralizie.
iar ea șopțit cu un glas uns de miere
,,nu te pot ajuta, corpul ți-e olog iar privirea mult prea damblagită pentru stele! "
neputința stătea într-o cutie cu găuri.
oh, și claustrofobia îsi împletea degetele cu ea.
iar eu? am luat briceagul.
și l-am înfipt în coloana vertebrală.
cele treizeci și patru de vertebre au zburat pe gresia cu șervețele uscate.
albul se potrivește cu alb.
albul e pur și nu trebuie stropit cu greșeli.
m-am plimbat singură.
eu și umbra mea ce devenea agasantă.

mi-am dorit ca licuricii să fie în mâinile mele.
dar mâinile mele erau colivii și liane.
așa că doar i-am privit.
știam că voi ajunge să fim împreună, eu și ei...
să clipim și să luminăm amărăciunea.
dar, eu iubeam ciocolata amăruie.
iar de gustul ei nu mă puteam descotorosi.
sau poate...
poate
nu consimțeam.

așa că i-am abandonat.
iar culpabilitatea palpita
...mă gâdila în gât.
iar un sunet de clopote răsări.
despică cerul în două... îngerii plângeau
iar lacrimilie lor ucideau rând pe rând ghioceii.
aripile umplute cu cicatrici și poveri păreau că o să strivească asfaltul.

încă nu m-am descusut de mine.
noduri încă erau.
roșii.
negre.
galbene.
albastre marin.
dar... albe nu erau
o statuie se făcu sâmburi de sfeclă roșie.
m-am smintit ca planetele inerte.
ce se parvenesc ca și credincioșii în nomadism și bestialitste.
iar incitația era prea morbidă și prea putrezită în debilitate.
mi-am luat piaptănul îmbrobodit cu fire de păr încâlcite în daraveră.
balamucul era departe de mine.
asta spuneau preoții și icoanele anevoioase pocite cu lămâie.
preoții sunt mai abceși și defecți ca scheletele de lângă patul tău.

leziuni. leziuni. leziuni
comedia și horror-ul ca biciul și furculița.
aș privi cadavre și porumbițe mai mult decât inima de iepure suculentă.
carambolul mi-se rotește ca o cioară ce dansează în hora unui om cu ace pironite pe obraji.

am colindat stele dar niciuna nu mi-a deschis.
parcă și vocea îmi rămase blocată într-un labirint.
mi-am clănțănit dinții vrând să îi desprind din rădăcină.
unu. doi. trei
stânga dreapta. dreapta stânga
ceva ascuțit îmi penetrase limba.
acela fu momentul în care.
mi-am cunoscut sângele.
camaradul ce mă aștepta la poartă cu cutter-ul.
mă îmbrățisă atât de strâns încât simțeam că am să devin una cu el.
atât de strâns încât căldura intră neprimită prin portița al cărui lacăt l-am pierdut prin carusel.
ochii îmi clocoteau în lavă.
urechiile aveau să se scalde în durere și rugină.
genele parcă îmi crescuseră ca niște bălării .
buzele mă ispiteau cerându-mi parcă să devin canibală.
simțeam că fierb în socată.
iar pielea avea să mi se fofileze.
ajungând doar niște sânge împachetat în carne.
clocotește. clocotește. clocotește
supa de tăieței a luat foc și apa oxigenată s-a vărsat pe covor.

nu.
clopote. clopote. clopote
bibliile au devenit cenușă și negreală.
decedatul a scăpat din coșciug.
văd geamuri.
văd oglinzi.
văd paturi cu paie sângerii pe ele.
crucile îsi tăiaseră ațele lipindu-se de fruntea mea.
cruci roșii.
oh uite și dascălul cu o mingiuță de cauciuc în ochiul stâng ce strigă cu privirea înspăimântată spre o fetiță
ce mânca o pisică!
poarta s-a închinat stelelor.
sala bisericii e umplută cu cântece de masacru.
în depărtare o umbră cu robă neagră desprinsă din iad și sânge și mir și-

cad. cad. cad
hai să recităm o poezie:
stacojiul, e speranță și exuberanță,
negrul, e durere si ampicilină.
albul e marmură și burete.
stelele sunt cadavre.
zâmbetele sunt zaruri de joc.
iadul e o ușă, eu privesc pe piedestal.

biserica s-a scufundat în nepăsare și în impotență.
slăbănogul cu mâinile scheletice mă privește înfiorat.
parcă o găleată de clor i-a fost aruncată în cap.
coroana cu spini,
trandafiri uciși, sânge,
otravă și ciuperici se suie pe pereții masacrului.
dâre de unghii rupte și înnecate în sânge se preling pe corpul unui copil.
plânge. plânge. plânge
plângi până rămâi fără rezerve de apă.
plângi și umple fântâna ce s-a îmbolnăvit.
am răcit.
plângi până stelele se vor îndupleca să te sărute cu zel.
plângi până vei auzi oceanul.

preoteasa va muri.
sângerează. sângerează. sângerează.
fuge cu pantofii rupți.
acum urcă treptele.
petice închegate cu marmeladă se zăresc în urma sa.
păsările îi ciugulesc umărul.
ciocul le-a rămas acolo...
înțepenit în beton și bucăți de piele zemoase.

m-am pigulit de pene și polen.
mi-am îngropat hârtii de oglindă în grădină.
și le-am udat cu stropitoarea cu miros de cadavru.
pământul a devenit brusc locul de luptă între lună și stele.
o ruptură albastră se ivi de după stele.
le-a împins și trântit de pământ.
sânge și carne aveam în ochi.
rinichii mi s-au disproporționat pe alee.
mi-am cernat tămâie pe păr și gât.
am vomitat tot pe un mormânt.
am luat pastile și le-am introdus în rinichi.
buzele au făcut cunosțiință cu oase și dolii.
un șir de degete și picioare îmi blocau ochii.
mi-am adâncit degetele în mocirlă.
nu mor azi.

moartea mi-a suflat în față.
picioarele mi-o luau la vale de parcă ar fi fost unse cu vaselină.
nu mor azi.
am alergat observând în treacât un om ce tăia cu o foarfecă niște degete.
nu mor azi.
am văzut un lup ce înfuleca un bărbat.
nu mor azi.
tăcere.
clopote.
schelălăituri și zăpadă.
nu mor azi
gheață și sânge.
nu mor azi.
carnaval și cortină aerisită.
nu mor azi.
lună și cioburi.
nu mor azi
stele și stacojiu imprimat pe mâinile mele.
am simțit oceanul în torace și gât.
azi am uitat să mai ud buruienile.
azi nu am mai visat icoane.

1075 de cuvinte.

Am întârziat puțin cu capitolul

Sper că v-a plăcut !

Scuzați eventualele greșeli!