altarul din beznă

lebădă despuiată

picăturile de sudoare,
piperau marmura înnecată în lapte.
în urma sa,
pereții șopteau descântece cu lumânări în ochi.
tavanul avea să fie patul unui sacrificiu în nasturi.
geamurile ridoase,
aveau gurile deschise, ca un ocean din cerneală cărămizie.
morișca părea că are să cadă victimă moleșeli.
o fată cu gura cusută și vocea strangulată de omizi și melci călca pe jar.
o inimă umană era jonglată și întinsă mai departe pe scoarța unui copac ce adăpostea cadavre și surcele din arțar.

inopinat...
camerele spitalului au fost izbite de peretele cu picături de insomnii florale.
iar cheile se ghemuiră prin viduri, scormonite de șobolani și gândaci.
zbierături și suspine de micile făpturi din carne crudă cucereau încăperile.
pași lenți și apăsati răsunau în circul vișinei.
călcâile îmi înțepeniră în podeaua cu urzici.
cacțusi îmi fuseseră catapultați în degetele ținute în congelator.
azi aveam să petleciuiesc, cu gâtul făcut franjuri,
și lichior, cortegiul spumei.
mi-am ancorat spatele, ce părea că v-a deveni pulbere și scame.

călugărița îmi cuprinse talia cu capcane de șoareci.
iar drept momeală își lipi perechea de buze pe obrazul meu.
pământul părea că vrea să stea la taifas cu ea.
schelălăituri ,de câini vagabonzi, șovăiau prin pădurea lui Anubis.
frunzele făcură salturi încercând să se înfășoare în jurul crengilor sărace.
un cocoș de pe un gard jupuit de vopseaua verde-lămâie răspândi vestea.
felinare surprindeau pădurea căzută în negura nopții.
tropăituri. lătrături. tropăituri. lătrături.

umbre unor corpuri și câini ținuți în lanțuri murdare și scoase din noroi desenau pământul.
cutia toracică mi-se înfundă cu ciulini.
vedeam sfori legate de o bucată de lemn.
fân și benzină lângă.
oh și multe aplauze și fluiere și acrobați și-
abdomneul mi-a fost dezmierdat .
tricoul agățat în garduri fu stropit cu parfum de egipt și inele.
era așa liniște....
pădurea părea că îsi pierdu suflul sub privirea unei copile.
vântul fu pus pe mut iar un cearceaf îi înfundă nările.

glasuri sacadate mă priveau de la distanță vrând să mă tăvălească prin artă și apă.
dar, asta reprezenta frumusețea oglinzie.
iar demența era punctul forte doar pruncilor agoniști .

era elogiu și putrezit.
cu crizanteme și statui pietrificate.
nu voi fi bibelou.
nu voi fi fântână și furtun.
nu voi fi lună-
apăru pe capul meu.
se suie ca o pisică dornică de atenție.
era deasupra capului meu împărțit în două compartimente.
era ceasul legat de nori.
șnurul părea mai slăbit ca de obicei.
părea pârlit și înnegrit ca funinginea.
nu era încă sezonul trandafirilor galbeni.
natura era prea bezmetică și stinsă ca o făclie.
biserica încă nu arse.
preoții încă nu purtară roabe roșii.
iar suflul meu încă nu era în vermilion.
roșu- negru -tuse

era hilar și de-a dreptul dement să sar coarda pe un cadavru
din cimitirul străveziu.
bătrânele se rugau pentru boala ce o căram în suflet.
nu era o povară ci un deliciu mic și strâmb.
cimitirul era locul meu de joacă,
dar suflete vesele și inocente mi-l împroșcau cu speranță și liliac în fiecare zi.
mi-l trăgeau la indigo și mototoleau la ambele capete.

am scrânșit din dinți când o femeie cu apă pe obraji și pe bărbie îmi atinse umărul.
o vedeam arsă pe cărămidă și apoi azvârlită în ciuperci și bălării.
mi se strânse de gât.
o înghițitură îmi rămase blocată.
iar traheea sughiță încontinuu.
ea... fură cu nerușinare apa din ocean.
pe când eu... eram țințită pe sârme.
firmiturile de apă i se uscară.
i le-am smuls cu brutalitate în accelași timp sângele izbindu-se de gheața cu flori sub ea.

eram bezmetică și amnezică.
cine eram?
cine eram eu?cine eram eu?

sucul încă îmi traversa abdomenul urcând o treaptă către clavicula ruptă.
simțeam ceva uleios pe gât.
mi-am pipăit gâtul
era o mână de copil.
părea că îmi atinge gâtul.
părea că mă sufocă.
părea că mi-l strânge...
ca un elastic de păr.
ca un lănțic mult prea mic.

am trântit-o de o stâncă cu sânge uscat gravat pe ea.
mai mult beată am scotocit printre iarba rece la atingere.
roua dimineții îngreunând-o cu poveri nesfârșite.
se strânse în jurul gâtului meu.
din nou.
și din nou.
și din nou.
am mestecat-o și am înghițit-o cu sângele pe buze.
am scuipat unghiile.
îmi zgâriaseră cerul-gurii.
se zăreau printre iarba arsă de soare și stele.

un pas. doi pași. trei pași.
hora corbului stătea ascunsă în morga soarelui.
un pas. doi pași. trei pași
e în spatele tău, biciuit de albine și degete.
un pas. doi pași. trei pași.
aproape că îmi sărută ceafa.
un pas. doi pași. trei pași .
m-am împiedicat în zeflemie și mușețele.
un pas. doi pași. trei pași.
mirosul de mentă îsi împreună degetele pe ochii mei.
un pas. doi pași. trei pași.
din buze îmi alunecau semințe de floarea soarelui.
oh... am miere pe frunte!
un pas. doi pași. trei pași.
mă strânge de gât.
un pas. doi pași. trei pași.
slăbiciunea mă aștepta în grădină cu secera.
un pas. doi pași. trei pași.
targa e plină cu flori și trupuri decojite de anodinie.
un pas. doi pași. trei pași.
suflul mi-e mucegăit iar bucățile de carne de pe mine par brusc... prea aromate și amorfe.
un pas. doi pași. trei pași.

caricatură. caricatură. caricatură
stelele mă amețesc în valsul carnavului.
planetele par doar niște baloane colorate ce odată înțepate vor deveni ceva descompus.
azi am suflat în tortul descompus.
dar... nu mai aveam lumânări.
azi îmi pofteam decesul la masă.
am luat fărașul din plastic.
pânze de păianjen tresăltau la atingerea lunii.
o benzinărie părea locul cel mai puțin căutat un cadavru.
secunde. minute. ore
priveam de pe pervaz doi copii ce dansează în jurul unui foc.
chicote și fericire limpezeau codrul în negru.
mi-am adâncit degetele în obraji.

piersicul părea cel mai normal și pașnic loc.
exceptând ciorile moarte.
iepuri rămași fără un ochi.
și adulții ce își serveau copiii drept hrană.
asta nu însemna că era unul.
nu...
nu era un loc ales la întâmplare .
aici puteai săvârșii crime fără ca nimeni să se impună.
lașitatea era un puct forte al cețățenilor.
era un loc sărac...
aproape șters de pe harta prăfuită.
totuși nu era șters cu un anumit motiv.
nu exista lege, nici pe aproape solidaritate.
nu...
orașul Yellow era exemplul perfect de morgă.
era totul un calvar.
polițiștii erau victime aici.
iar victimele erau torturate.
carnea de om era ținută în frigider cu etichete cu datele actuale.
iar basmele erau rupte din intepnie.
era un oraș frumos.
dar dus în paragină.
în care justiția nu exista iar victima puteai fi chiar tu.

1088 de cuvinte

Sper că v-a plăcut!

Voi lua o mică pauză de câteva zile!
Aveți grijă de voi!

Scuzati eventualele greșeli!