altarul din beznă

dansul orororilor

albastrul e împătimat.
în foițe mici, învăluit în asfalt și rinichi sticloși.
albastru e piele și buze.
albastru e degete și gene.
albastrul îmi curge din urechi  și ochi.
și am nevoie de  o groapă, în care, toată  puzderia de albastru vomă, să  mă călăuzească, spre pierzanie și elucubrație.

paharul din carton.
ce adăpostea lichidul cald îmi dezlipi degetele ca două  pene pironite pe un perete din cioburi.
unghii rupte  și murdare  îmi erau așternute  pe gât ca o capodoperă.
dar....artistul era dus pe lamele cuțitelor.
iar lucrarea aluneca de la vale.
iar cerul fusese  pictat de un om orb.
retina iar îmi fusese martoră la joaca acuarelelor.
verde și negru.
roșu și roșu.
alb și galben.
combinații  diavolice și împinse cu scârbă pe un tablou.

mi-am atins clavicula, cu degetele împroșcate cu bulion conturând-o.
am luat un creion ros la ambele  capete.
gustul  lemnului ivindu-se imediat pe cerul gurii, înfiorător de scăpătat și savuros.
o pelerină  neagră începu să domine cimitirul de sus.

iar azuriul  fu gonit din propria poveste.
o sfoară i se prinse de picior.
stelele rânjiră și chicocotiră.
luna privi  cu admirație scena.
soarele era întemnițat între fiasco și umilință.
iar în văzduh... un înger cu aripile rănite, cu două balanțe atârnate  de ele.
pielea astupată de compot de piersici.
și petale de maci.
ura îi   traversa gândurile și corpul.
și,  se înălță cu coroana  clădită din pravoslavnicie.

și greșise...
greșise cu stea în frunte și iubire pe buze.
iar o cruce albă îi  apăru pe  spate și umeri.
iar macul roșu pe obraji.
pentru că... macii înseamnă păcat.
iar el căzu în păcat.
iar deodată toate ușile își  pierdută  cheile și bunătatea.
iar odată cu ele... marea devenii goală.
răceala o trezi  din coșmar.
iar băutura o inducea în blestem și adâncime.

iar  îngerul cu lipici pe ochi...
cu cioburi înlocul unghiilor...
căzu pradă bezmeticiei și  îndârjiei.
și poate  că îsi merita soarta  odată luminoasă  și bine conturată.
acum ștearsă  cu radiera și tăiată cu foarfeca.
și poate  că albastrul era adevăratul făptaș.
și poate  că eu eram...
găina,  cu gâtul tăiat și udat  ce mergea  beată prin iarba verde de măslină era cea vinovată.

a fost delicioasă.
nu aripile ei în care gemul de cireșe îsi găsi drept  locuință.
ci gâtul ce izvorea  ca o pompă de apă.
se tăvălea bezmetică, ca o adolescentă  ce tocmai consumă pentru prima  dată în viața  ei alcool.
iar gâtul ei străpuns  de un cuțit  se oglindea în râul tubure.
cu  privirea  spre cer... își  făcu cruce cu limba.
de două  ori.
frunzele  foșniră.
de trei ori.
rândunelele se înnecară.
de patru ori.
pământul  se despărți  de iarbă.
de cinci ori.
porumbul căzu cu accelerație  pe sol.
se șase ori.
o  seceră, se fuzionă cu o inimă.
de șapte ori.
gongurile se auziră în depărtare.
de opt ori.
am văzut sânge și pene.
aripi și sfori.
inimă drept desert.
iar, un corp  drept un pluș.

hai să culegem suflete în bej.
hai să  uităm de greața ce stă pe un colț sumbru cu pălăria sa roșie.
hai să devenim arțar și literatură.
hai să devenim doar piele și os.
dar,nu uita nici dacă ai fi prăpastia fericirii.
nu uita nici momentul în care vei adormi printre prăpădii.
pentru că și ele au adormit în păcat.
au dormit.
au visat.
mureau–

asfaltul sfârâia de parcă însuși el era o bucată de carne prăjită.
spatele meu desena asfaltul.
creta am pus-o în urechi și gură.
de data asta aveam de gând să  fiu ustensilă pentru cadavre.
au durat minute.
până am simțit o arsură cum îmi intră  în oase.
mâinile  mi se clătinau pe lângă corp.
inima îmi era  trepidantă.
îi  simțeam pulsul prin înnădușeala mâinilor.
ceva  opac  îmi sărea pe retină.
tenebria se apropia  de final.
cojile de sperantă se pierdură în câmp.

un sâmbure.
mi-a fost tăiat tăiat un deget de  la o mână apoi dat drept hrană  mie.
nu am refuzat.
doi sâmburi.
mi-a fost pus  un fier de călcat pe obraji.
ei considerau că  sunt prea lividă.
acum eram  ca o roșie coaptă.
dar în accelasi timp și mâncată de gândaci.
trei sâmburi
am fost tunsă  cheală.
iar  pielea capului mi-a fost vopsită  cu hârtie creponată.
mi-am rotit capul.
patru sâmburi.
o ureche mi-a fost dezlipită și aruncată  câinilor.
cinci sâmburi.
un ochi mi-a fost tăiat pe jumătate și cufundat  în pepene  roșu.
în locul rămas mi-a fost adăugat niște pastile galbene.
șase sâmburi.
o doamnă cu un evantai violet mi-a mângâiat ochiul sănătos.
în următoarele secunde un fusar negru mi-a fost introdus în ureche.
era liniște.
dar încă simțeam valurile oceanului.
șapte sâmburi.
în buza inferioară  mi-au fost puse cuișoare albastre.
poate  pentru  tine este calic.
dar înseamnă  că nu ai fost ținut în fașă.
dar hai să fim capodopere.
pentru că eu, doar așa simt viața cum mi se zbate în gât.
opt sâmburi.
umărul mi-a fost tatuat  cu o limbă de copil .
nouă  sâmburi.
mi-a fost turnată apă clocotită în cap.
iar drept mântuire, o bucată de lemn mi-a fost bătută cu ciocanul în umăr.
nu am țipat.
zece sâmburi
am fost adusă într-o încăpere cu miros de medicamente.
pe pereți se vedeau implantate trupuri .
erau atât de multe.
erau atât de mizerabile.
atât de infame.
dar eu  simțeam intrigă  și gelozie.

nu am țipat când mi-a fost tocat un picior.
nu am țipat nici când mi-a fost asamblat un picior din sticlă.
și, oh codrule! cum e să simți sticla în piele?
nu am țipat când flori din oglindă mi-au fost puse în limbă.
pereții cavității mele bucale au fost stropiti  cu nelipsitul suc de struguri.
mi-am întins limba pe cerul gurii.
o înțepătură mică.
ca de albină.
ca de un ac.
încă simțeam sucul  cum mă gâdilă pe spate.
până să simt cum o băutură mie adusă la căpătâi.
covulsii. aer. convulsii. aer
oh... uite niște dinti într-un lichid cu legume!
lanțuri îmi erau strânse de picioare.
am fost azvârlită în cușcă, împinsă ca o potaie afară din casă.
am văzut.
am lăcrimat pentru prima dată.

a venit  spre mine.
nu m-am mai rugat la ceruri sau lună.
zimți la catarame îi  atârnau.
pășea ca o floare în patru labe.
mi-a atins obrazul.
era o stea căzută  din coșmar și iad.
și diavolul  îmi sufla în ceafă.
plăpândul înger...se târî spre mine
și îmi strânse oasele la un loc.
moarte. asta vedeam.
l-am împins spre un gard.
astăzi  renășteam .
și nimeni nu mă putea opri.

1110 de cuvinte.

Sper că v-a plăcut!

          Scuzați eventualele greșeli!