asterozarea reprezintă stelele de mare.
Vega delirează . Vega e lascivă. Vega e groaznică și lipită cu super glue. Vega e impetuozitate. Vega e exultatie. Vega e abjectă. Vega e patimă. Vega e masacru. Vega e regina stelelor, iar noi suntem pla...
ne-am desprins ca țigla de pe casă prunc netrebnic. iar frunzele ne poartă ranchiună privind spre canalul cu apă și frici. vântul își cântă singur, propriul sânge de toamnă și paie cu miros de chibrituri. geamul pare deodată doar o bucată de scotch, încărcată cu liniște și singurătate. prispa a devenit doar o scenetă în care păpușile și animalele se iubesc și ucid în area stelară cu serafie și dascăli cu inima legată la spate.
trotuarele sunt cărări, pentru destrucție și pizmă cu aur fiert. orfelinatele sunt castele, cu nisip umplute cu oasele peștilor și gunoaie cu urechi. cafenelele sunt coli albe, unde finalurile triste renasc din burlane și prind contur pe garduri și fierăstraie pe butuci de lemn. farfurile sunt ornate cu tremurături și înghițuri cu inele din animale.
aseară a plouat cu găleți și ligheane cu sânge rămas de la tine. dimineața... m-am zgăriat pe mână din slăbiciune– azi. peretii par mai nervoși ca de obicei. organele din corp mi s-au desfăcut. ața de cusut devenea doar tămâie. cineva. cineva. cineva cineva mi le-a măturat și aruncat în ghena de gunoi. pe moment atacurile de panică începură a se juca leapșa. inima încă rămase înfiptă în pereti ca un tablou. un tablou ce trebuia călcat în picioare pănă nu ajungea cumpărat de vreun muritor orb și jalnic. degetele îmi sunt mai lipicioase ca dulceața de gutui cu gene.
nu merita. nu trebuia. trebuia să fiu crucificată acum șapte ani într-un pod. am lipit-o. am lipit-o. o să îmi bag unghia în gât ori de câte ori mă gândesc la nerozia făcută de un pictor sărac. era lipită.
atârna ca un leagăn. de ce mi-am tatuat visul cu stânci și un ocean fioros pe paleta numită inimă? era așa de mult lipici irosit. iar pentru asta trebuia să negociez cu cimitirul învăluit în prosoape negre. apa părea gheață vopsită cu var. parfumul șiroia din păr spre bărbie și gât. am luat bucăți din apus și le-am pus în inima. pentru că bucata aia de carne nu văzuse vreodată acoperișuri și cascade și–
am deschis soba, luând aripa unei păsări. fulgi ca niște ghirlande de aracet ramificau corpul făpturii înfășurate în fermoare și caise. mi-am pus untură pe buze. pe frunte. pe obraji. aveam să devin ceva atât de tentant și scos din cavou. și oh, dumnezeule! pivnița era plină cu dulceață de frică și luna părea martorul a visului. am rupt niște petale de busuioc și le-am aruncat pe grătar. pietrele tresălteau la pământul palid și secetos de pastile. descântecul păsărelelor făcu ca ceașca cu zăpadă să se împrăștie pe copaci. în văzduhul cuprins de maladie și vals cu incandescență, condimente zburdau cu demență prin copacii prăjiți de rândunele și porumbei.
am deschis geamurile pentru a inhala amărăciune și pentru a fura o parte din răsărit. buzele mi se curbară într-o formă de seceră mi-am pus o potcoavă pe perete. am lipit păr de cal pe ea. un nou artist botezat în țărână și slujbe. o nouă artă desprinsă din primăveri ploioase și noroioase și ochi roșii. Hades ne privea din arena de fier fluierându-le stelelor în urechi. curgea smoală și bucăți din obrajii ca două panseluțe scuipate în pământ.
o nouă constelație se zărea printre artificii și silabe de rejectare în dungi. barzele înnotau în norii ce se topeau la o suflare și un sărut pe frunte. o stare de debordanță. uliul prinse dintele de pe tabla îmbogățită de rugină și furtuni usturătoare în cioc. vânt. ploaie. urlete. vânt. ploaie. urlete vânt. ploaie. urlete. o pocnitură, seceră lacul în puncte. linii. cercuri.
toate păsările parcă fuseseră obligate să recite un cântec pastelar. limba le era cătrănită și avea nevoie de o pompă cu dantelă inelară. ieri leagănul era prins între lanțuri și noroi. azi cristale din spumă de mare, spală păcatele Artemisei. fără săgeți și sânge pompat. electroșocuri și puls pe clapete am dormit în Betleem lângă dulăi și fum de gălbenele.
perdele cu lacăte și miros de apă de mort cristalizau umbra unui nuc falnic. am ales cea mai murdară limbă.
apoi am pus-o pe abdomen. iar lângă niște ciulini ca o cunună. o cunună de limbi și fire de păr. părul îmi era prea gol și rece așa că am tăiat o bucată de carne din coapsa piciorului stâng. de ce mă privești ? vrei să încerci ?
bucata de coapsă a fost printată apoi dată prin mașina de tocat. acum părul îmi era cârlionți. dunăre și mal. mi-am înfulecat obrazul pe interior și micile pielițe le-am înghițit. recunoaște că e ispititor am deschis dulapul cu o scârțietură am luat stiloul. cerneala mi-am uns-o pe corp. penița am pus-o în ceafă. era o floare. era o floare... ce izvorea sânge și chiparos tăiat.
frumusețea se poate vedea și într-un cavou. contează cum anume îl vezi tu. pentru că poți face atât de multe cu el. îl poți umple cu flori ce se vor ofili. poți să pui un corp ce duhnește a vară de colonie acolo. poți pune un săpun cu picăuri de sânge acolo. mică iluzie poți face și colecții de ceramică făurită din piele de om. doar... doar... doar visează... cu bandaje și leocoplaste.
și asta e definiția artei. mi-am musçat limba. o parte din ea îmi alunecă pe bărbie. vijelie de artă. la, la, la... dansez cu un corp ruginit. la, la, la iubim arta dar ne ferim de moarte ca de biserică. la, la, la rămânem blocați în labirint când ne- am putea urca pe el... să privim dincolo de bariere. la, la, la scriem dar inima ne este pierdută în văi. la, la, la știm să pășim... dar totuși greșim încontinuu la, la, la un sunet de orgă se aude. la, la, la mănânc o broască. la, la, la
capitole. capitole. capitole dar cuvinte când? la, la, la nu ne place frigul dar ne azvârlim în zăpadă la, la, la renaștem dar vom muri oricum. la, la, la de ce ne ferim de întuneric? la, la, la adevăratele probleme se nasc în lumină la, la, la ucidem dar totuși ne tememem de un țânțar la, la, la văd blurat. la, la, la ne iubim familia dar totuși ne-o părăsim. la, la, la hai să murim la, la, la devenim muze la, la, la lune și meduze
la, la, la blană și șeminee la, la, la crângul șchiop mă prinse de un picior la, la,la colți și țepușe la, la, la ești doar o urmă de praf la, la, la ai fi atât de ușor de șters la, la, la viața e mătura la, la, la iar noi un făraș la, la, la la, la, la spirt și un corp înfometat de zei. la, la, la ne măsurăm înălțimea dar cuvintele când? la, la, la viața e un zmeu iar eu un nor ce pare orb și–
Noapte bună prunc nebun!
1152 de cuvinte.
Sper că v-a plăcut!
Nu știu ce a fost cu capitolul ăsta!:)
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
