Mă trezesc din cauză că cineva se foiește in pat. Mă ridic somnoros sa vad cine se foiește și-l vad pe îngeraș.
- ce sa întâmplat?
- nu pot dormi.
- bine vino aici.
Îi zic și-i arat sa vine în brațele mele. El vine și se cuibărește la pieptul meu și se pune mai comod. După 3 min îngerașul a adormit deci doar mie mi-a mai rămas să adorm dar nu reușesc deci decid să mă ridic din pat in cea mai mare liniște și plec în baie. După ce termit de făcut rutina plec jos la bucatarie.
Deci azi voi face omleta. După ce termin de făcut omleta care nu mi-a luat mult am terminat de făcut în vreo 6 ,7 min. Deodată am auzit un plânset care venise din cameră unde dormea îngeraș. Am plecat sus alergând sa vad daca totul este in regulă și când intru in cameră și-l vad pe îngeraș șezând în fund și plângea. Vai , mi se rupe inima când îl văd plângând.
- de ce plângi, sa întâmplat ceva?
- când mam trezit și nu te-am văzut am crezut că mai părăsit și tu că ceilalți.
- eu nu te voi părăsi niciodata, bine?
- da.
Spune și mă îmbrățișează cu brațele lui mici.
Eu ii răspund la îmbrățișare.
- iar acum că teai liniștit, hai sa mănânci micul dejun.
- bine.
Spune el mai vesel.
Noi doi plecam în bucătărie și ne punem la amimdoi farfuria in fata, și mă așez alaturi de îngeraș. Când vreau sa mănânc se aude suneria de la usa. Plec sa vad cinei și când deschid ușa rămân masca, el era.......
Va continua.....
