~Capitolul I~

1.9K 65 11
                                    

Dormeam. Telefonul îmi sună. Scot mâna de sub pernă şi răspund.
-Da...?
-La muuuulţi ani!!! Aud nişte voci ţipând la celălalt capăt al firului.
-Mulţumesc mult! Ne vedem azi!
Ştiam că erau prietenii mei. Închid şi mă uit la ceas. Observ că era 10 şi câteva minute. Deschid televizorul.
După câteva secunde realizez că este ziua mea şi că am împlinit 16 ani.

Dau de pe un canal pe altul timp de câteva secunde după care mă ridic şi intru la baie.

Când ies, mama mă aştepta în cameră pe pat. Avea în mână o poză înrămată pe care o aveam pe noptieră. O privea şi zâmbea. Avea în aceelaşi timp ochii înlăcrimaţi. M-am aşezat lângă ea şi mi-am pus capul peste umărul ei. Era o poză cam veche. Eram toţi 3...eu, mama...şi tata. Eram fericiţi. Nu că acum n-am fi...doar că au apărut şi probleme care pe zi ce trece provoacă mai multe certuri în casa asta. Poza era făcută tot de ziua mea, în urmă cu 6 ani.
-Nici nu imi vine să cred cât de repede a trecut timpul ăsta...parcă mai ieri alergai prin curte.
Câteva lacrimi au început să-i curgă pe obraz. Mi-am ridicat capul de pe urmărul ei şi i-am şters lacrimile cu dosul palmei.
-Mamă...
-La mulţi ani Mia!
Lasă poza jos si mă îmbrăţişează. O lacrimă îmi curge pe obraz.

Cineva sună la uşă. Chiar dacă eram în pijamale am mers eu să deschid. Era tatăl meu. Avea in mână un pinguin de pluş uriaş si o cutie de bomboane.
-Tată? Am întrebat când l-am văzut, apărându-mi un mic zâmbet pe faţă.
-Mia, uite, poate nu e tocmai ceea ce ţi-ai dorit dar...
Se opreşte puţin şi oftează, apoi continuă:
-La mulţi ani draga mea!
I-am sărit în braţe. Locuiam în aceeaşi casă, dar relaţia dintre el şi mama devenea tot mai rece, la fel si cea dintre mine și el. De când majoritatea nopţior şi le petrece prin baruri, nimic nu mai e la fel ca înainte. Îmi e dor de cinele în familie, îmi e dor de serile în care ne uitam toţi 3 la comedii şi râdeam, dar cel mai important, îmi e dor de părinţii mei când se înţelegeau foarte bine, când dormeau împreună, când eram toţi o familie unită.

După ce am rupt îmbrăţişarea m-am dus şi m-am schimbat. Nu mi se părea o zi deosebit de specială aşă că mi-am luat o rochiţă simplă, iar părul mi l-am lăsat pe spate. Vroiam să merg la Kim, cea mai bună prietenă a mea. Am coborât scările. Părinţii mei erau în bucătărie.
-Ăăm...eu merg până la Kim. Ok?
-Ok! Îmi răspunse mama.

Aproape ajunsesem la Kim şi dau nas în nas cu Carter.
-Mia!!! La mulţi ani! Ce faci?
-Hey...Mulţumesc! Tocmai vroiam să merg la Kim.
-Kim! Şti...ea...ăm...nu e acasă. Am căutat-o şi eu.
-Şti unde ar putea fi?
-Nu...nu am nicio idee.
-Ok. Păi ne mai vedem.

Carter a plecat. Am sunat-o pe Kim dar nu a răspuns. Am hotărât să mă plimb pe plajă.

M-am descălţat de sandale, le-am luat în mână şi am început să mă plimb.

Îmi place să mă plimb pe aici, să simt marea lângă mine, să simt cum îmi mângâie picioarele. Parcă ea e mă înţelege mai bine decat o persoană. Aici simt că pot să mă eliberez de orice grijă pe care o am, pot să vorbesc despre singura persoană care mă face de-a dreptul fericită...persoana care m-a trezit si m-a adus în lumea reală...Luke...De fiecare dată când vin aici şi vorbesc despre el...marea se agită. Parcă e una şi aceeaşi cu sufletul meu. Tot ce vreau este să îl întâlnesc, să îl strâng în braţe, să ştie că exist. Tot ce imi doresc de la această zi...e să îl cunosc.

Mă plimbam de vreo oră când stomacului meu i se făcuse foame şi am fost nevoită să plec acasă.
Mi-am făcut o salată şi am urcat în camera mea. Am deschis laptop-ul pentru a-mi verifica mail-ul. Aveam câteva urări de "La mulţi ani!" la care îmi era lene să răspund. În schimb am întrat pe twitter. Luke tocmai anunţase că următorul concert îl au în oraşul meu, Los Angeles. Ştiam că nu o să pot merge. Situaţia în care ne aflam nu era destul de bună.

Am închis laptop-ul şi m-am trântit în pat uitându-mă la "Tom şi Jerry" aproape toată după-amiaza.

Pe la 7 seara primesc un telefon de la Gale. Îmi spune că Kim se simte foarte rău şi să ajung imediat la ea acasă.
Îmi iau cât pot de repede o pereche de skinny jeans şi un hanorac şi plec de acasă.

În 10 minute am fost în faţa casei lui Kim. Întru în curte. Becul de deasupra uşii de la întrare se aprinde când câinele lui Kim, Ares, sare pe mine şi începe să îmi lingă mâna.
-O iau ca pe un "La mulţi ani", Aresică.
Întru în casă. Aprind lumina de la intrare. Nu auzeam nimic. Mă apropri de uşa care duce în sufragerie. Apăs uşor pe clanţă, uşa deschizându-se. Dintr-o dată toate luminile se aprid, iar un "La mulţi ani" lung se aude din toate colţurile casei şi un val de emoţie şi bucurie mă copleşeşte. Rămân uimită pentru câteva momente, apoi merg şi îmi îmbrăţişez prietenii.
-M-aţi făcut aşa fericită. Spun oprind îmbrăţişarea.

Petrecerea începe. Din fericire cadoul de la unul dintre învitaţi era o rochie si am putut s-o îmbrac.

La un moment dat, muzica este dată mai încet, iar Kim se aşează în centrul camerei cu un plic în mână.
-Mia, ăsta e cadoul din partea noastră, a tuturor celor prezenţi. Te rog deschide-l.

Mă îndrept spre Kim şi îi iau plicul. Trag aer în piept şi încerc să-l deschid usor. Bag mâna şi simt că este o hârtie. Oare ce-o fi? Închid ochii şi scot. Îi deschid. E un bilet la un concert cu trupa mea preferată "5 Seconds of Summer". Rămân şocată nemaiavând cuvinte. Încep să plâng de bucurie. Ridic capul spre prietenii mei, ii privesc 5 secunde în timp ce lacrimile îmi curg pe obraji, şi mă îndrept spre ei. Le sar in braţe.

-Este cel mai frumos cadou posibil. Este cea mai frumoasă zi de naştere posibilă. Sunteţi cei mai buni prieteni posibili. Datorită vouă...visul meu se va îndeplini... marea mea dorinţă la care m-am rugat zi şi noapte. Nu am cuvinte...Vă iubesc! Vă iubesc din tot sufletul meu.

-Mia, eşti foarte specială pentru noi. Nouă ne place să te vedem ferictă, cu zâmbetul pe buze, iar în ultimul timp...nu păreai. Ne bucurăm pentru tine că o să îţi îndeplinești visul.

------------------------------------------------------------------------------
Hey! Mă scuzaţi că nu am mai postat de ceva vreme dar am avut niste probleme cu contul iar la un moment dat nu am mai vrut sa continui cartea, iar zilele astea m-am decis sa mai postez. Am sa fac mici modificari pt ca mi-am schimbat si stilul de a scrie si mna...
Inca o data ma scuzati pt toata situatia asta :)
So..astept pareri :) orice
Multumesc!

Fata din Rândul 3 || Luke Hemmings ♥Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum