Fata din Rândul 3 || Luke Hemmings ♥

~Capitolul IV~

M-am aşezat pe nisip şi am început să cânt "Wherever you are". Mă gândeam iar la el. Mereu când cânt la chitară tot ce îmi trece prin cap este ...Luke. El este cam singurul motiv pentru care am vrut să cânt la chitară. De când iau chitara şi mi-o aşez mă simt altfel. Când încep să cânt, parcă mă simt mai aproape de el. So close but so far away. Mă simt în siguranță, ca şi cum m-ar ține în brațe. Mă simt cu totul altfel. Uit de orice problemă pe care o am. Uit de tot. 
Îmi amintesc ziua în care am avut prima lecție de chitară. Anul trecut, pe 16 iulie. Când profesorul îmi spunea că mă descurc bine. Odată mi-a spus că simt muzica şi că ea trece prin mine. Nu mai puteam de fericire. . .

Mi se făcuse foame. Am plecat acasă. Mama era tot în camera ei. I-am făcut şi ei un mic platou şi i l-am dus în cameră.
-Ți-am făcut o mică gustare.
Mama era în pat şi era învelită cu o pătură. Aşez tava pe noptieră şi mă întorc vrând să plec.
-Mia, stai... îmi spune aceasta. Ştiu că eşti săpărată dar...
-Mamă, nu sunt supărată. Sunt doar dezamăgită.
-Mia, uite...
-Nu trebuie să îmi dai explicații.

Ies din cameră şi merg în bucătărie. Parcă îmi pierise toată pofta de mâncare. Mă plimbam cu furculița prin farfurie. Atunci primesc un mesaj. Era de la Kim. Să fi la mine în maxim 10 minute. Să nu îți uiți şervețele.
Am lăsat furculița jos şi am plecat.

Când am ajuns, Ares, câinele ei, a sărit iar pe mine. Face la fel de fiecare dată. Am apăsat de câteva ori oe sonerie. Mi-a deschis Kim.
-Heii! Am spus intrând în casă.
-Vino...
Merg după ea. Întrăm în sufragerie. Pe masă era un castron mare cu floricele. Draperiile erau trase. Pe pat erau două pături.
-Ce film e? Spun uitându-mă către Kim.
-O să vezi. Hai aşează-te.
M-am aşezat şi am luat castronul cu floricele. S-a aşezat şi Kim lângă mine. Era Sub aceeasi stea.
-Ai ales bine..
-Ştiam că îți place.
Am urmărit filmul cu mare atenție chiar dacă îl mai văzusem. Iar şervețelele..le-am folosit aproape pe toate.
-Mi-a fost dor să stăm aşa împreună. Îmi spune Kim.
-Mn...şi mie.
-Şi...ai tăi ce mai fac? S-au împăcat?
-Nu chiar...ăm...se...despart. Kim nu spune nimic.
Rămâne puțin timp pe gânduri după care mă întreabă:
-Eşti bine?
-Nu. Chiar deloc. Iar după ce am aflat care e motivul...
-Mia, fii tare. Nu eşti singura care trece prin aşa ceva. Şi nu uita că eu o să fiu aici pentru tine.
-Îți mulțumesc.
Ne-am îmbrățişat şi am stat aşa câteva secunde.