When you find your love.

#5 Primul pas.

  Este 4 dimineata, Alex se trezeste. Caleb dormea, la fel si Sara.. Avea capul sprijinit pe umarul lui si picioarele ghemuite la piept. Maria visa si ea.

  - Haideti! Trezirea oameni buni, in curand ajungem.

  Toti deschid ochii somnorosi si se pregatesc de coborare.

      ....................................................................

Iata-i pe tineri insfarsit la mare, chiar in fata hotelului. Este imens. Inauntru ii intampina receptionerul care le inmaneaza cheile de la camere.

    La etajul 20 Sara si Maria intra in camera. Era o incapere destul de spatioasa, desi nu era apartamentul regal. Design-ul era elegant, iar mobilierul era ales cu bun gust.

  - Nu stiu despre tine, dar eu trebuie sa mai dorm putin!

  Apoi se aseaza in pat sub privirea calda a Sarei.

  - Odihneste-te, te voi trezi eu mai tarziu.

In apartamentul de vis-a-vis, in camera baietilor, Caleb era ingandurat, iar Alex era la dus. Se gandeste sa mearga pe plaja sa se relaxeze. Isi ia chitara si iese usor din camera. Gand la gand cu bucurie... Sara dorea sa ajunga si ea pe plaja. Cei doi se intalnesc pe hol.

  - Incotro, domnisoara pianista?

  Sara zambeste larg reusind sa-l determine si pe tanar sa scchiteze un zambet.

  - Ma gandeam sa merg sa prind rasaritul pe plaja!

  - Intamplator sau nu si eu ma indrept in acelasi loc.

   Cei doi se indreapta catre iesirea din hotel si merg pe plaja.

    Se plimbau la malul marii, iar apa rece le strapungea pielea tanara si fragila. Timp de 10 minute au parcurs un drum destul de lung prin apa, privind rasaritul si fara a scoate vreun cuvant. Se hotarasc sa se aseze pe nisip. Razele luminate ale soarelui le mangaia chipurile.

  - Caleb, eu nu te-am auzit pe tine cantand, crezi ca-mi poti face o mica demonstratie?

  - Sigur.

  Baitul ia chitara in maini si incepe sa cante. Desi melodia era banala, el o facea sa sune special. Studia cu precizie cum misca degetele pe coardele chitarii si asculta atent cum atingea fiecare nota din melodie

  - Cum ti s-a parut?

  - Ai un timbru vocal foarte placut, cald.. Mai trebuie muncit totusi...

  Caleb o priveste si ii zambeste.

  - Ce este? De ce te uiti in felul asta la mine?

  - Nu ma uit in niciun fel, esti foarte frumoasa!

  - Ba da! Stii foarte bine ce faci! Crezi ca o sa iti cad in brate? Te inseli, eu nu sunt asa!!

   Caleb incepe sa rada dar Sara nu este deloc amuzata, ba chiar indignata, asa ca isi muta privirea in alta parte.

  - Vorbeste-mi despre tine, domnisoara dura...

  - Nu sunt foarte multe de spus..

  - Familia ta!

  - Nu imi place sa vorbesc despr...

  Fata nu termina de scos toate cuvintele din gura ca baiatul o intrerupe.

  - Asculta, Sara, nici mie nu imi plac multe lucruri, ma aflu intr-o situatie foarte aiurea, dar desi te cunosc de cateva ore simt ca te cunosc de o viata, simt ca ti-as putea spune orice.

  - Bine, domnule "incredere in oameni". Familia mea este formata din doua persoane: eu si mama. Mama care mi-a oferit iubire, sprijin, putere si mai ales incredere. Provine dintr-o familie modesta, e foarte energica si curajoasa, mereu a fost asa. Pe cand tatal meu este opusul mamei. Nu spun ca tata nu mi-a oferit protectie, sprijin sau iubire, dimpotriva, nu i-am simtit niciodata lipsa. Mereu isi face timp pentru mine, cadourile sunt la ordinea zilei. Vacantele de obicei le petreceam cu el, dar am crescut... Mereu imi spune cat de mult ii lipseste mama dar niciodata motivul despartirii lor.. Am mostenit de la el caracterul unui om onest si puternic,un om rational si hotarat, iar de la mama inteligenta, gratia si intelegerea. Am pe chip ochii lui si buzele mamei, deci pe fata mea ei nu s-au despartit niciodata.

   Toate aceste lucruri Sara le spunea cu lacrimi in ochi. Caleb ii sterge fata umezita apoi o strange la piept.

  - .. Om puternic si onest! Ii sopteste.

  - Ai dreptate! Cu timpul ar fi trebuit sa ma obisnuiesc.

  - Nu ai putea.

  Fata il strange in brate iar acesta ii raspunde gestului.

  - Acum spune si tu despre familia ta.

  - Am sa incep ca si tine.. Familia mea este.. Eu. Eu si Alex, parintii lui... Si bunicul cu care am stat pana acum un an. Am fost crescut de mama si bunica mea, mai apoi mama a plecat in strainatate pentru "o viata mai buna", mi-a promis ca o sa se intoarca, nu a facut-o. Nu ma doare ca nu s-a mai intors, ma doare ca mi-a promis asta si nu a facut-o, mi-a promis ca nu o sa ma lase niciodata singur... Bunica s-a chinuit pana am crescut sa o pot ajuta, iar bunicul a fost ca si cum n-ar fi fost. La un moment dat m-a "parasit" si bunica si am ramas oarecum singur.

  - Si tatal tau?

  - Tata? Hmm.. Nu am invatat ce inseamna acest cuvant.

  - Dar eu singur am invatat ceva azi.. Sa nu ma mai plang niciodata de problemele, exista oameni cu probleme mult mai mari.

  In cele din urma Sara se ridica de pe nisip, iar Caleb si el. Tanara ii intinde mana, iar acesta o priveste in ochi si o prinde de degetele lungi.. Acesta fiind primul pas facut de cei doi indragostiti.

Ar trebui sa mergem la masa! E tarziu deja.

  Dupa asta se indreapta catre hotel.

   ...........................................................................

Maria este asezata alaturi de Alex la prima masa din restaurantul hotelului. Vazand imaginea celor doi, tinerii au simtit ca avea sa se intample ceva cu cei doi indragostiti. Acestia se comporta normal.

  - Pe unde umblati, copii?

  - Am prins rasaritul pe plaja! Nu stiti ce ati pierdut somnorosilor.

  Apoi Sara se aseaza pe scaunul din dreapta mesei urmata de Caleb care o priveste necontenit.