Love, drugs and murder

Capitolul 8

Deschid ochii și mă palpez cu palma pe față.

- Mă doare capul îngrozitor, mă plâng.

- Dacă ai băut prea mult.

Vocea lui Leonardo mă face să mă ridic și constat că sunt doar în lenjerie intimă, trag așternutul peste mine.

- Ce cauți aici? Îl întreb speriată. Cum ai intrat?

Stă pe canapeaua de la geam, are o expresie relaxată și amuzată.

- Te-am văzut deja și am intrat pe ușă, ai uitat să o încui.

- Obsedatule, mă răstesc la el. Pleacă, până nu vine mama.

- A plecat deja la serviciu.

- Ceee??!?! Te-a văzut?! Sunt dea dreptul șocată.

- Nu, dar a intrat înainte să plece în camera ta.

Răsuflu ușurată, iar apoi îmi aduc aminte de sărutul de aseară, înghit în sec.

- Îmi pare rău pentru aseară. Spun mai mult pentru mine.

- Nu neg că nu mi-a plăcut dar...

- Să nu-i spui lui Aylin, i-o tai panicată.

- I-am spus deja.

Fața îmi cade la propriu.

- I-ai spusss?!!?!

- Cum aș fi putut să-i ascund asta?

Leonardo se ridică de pe canapea și se așează lângă mine în pat, se uită lung la mine și-mi mângâie ușor obrazul, închid ochii instinctiv și mă las purtată de val.

Revin cu picioarele pe pământ în momentul în care îmi aduc aminte de Aylin.

- Aylin, spun cu ochii închiși, trebuie să vorbesc cu ea, mormăiam cuvintele, atingerea lui e atât de plăcută.

- O să vorbești cu ea mâine, astăzi ești a mea mi reina.

Fac ochii mari și mă uit la el.

- Îmbracă-te, trebuie să plecăm.

Mă dau jos din pat și stau în fața lui doar în lenjerie.

- Nena, îmi place să te văd așa dar chiar trebuie să plecăm. Te las să te schimbi.

- Cum rămâne cu Aylin? Spun în urma lui.

Dar prea târziu deja a ieșit pe usă.

Fac un duș rapid și mă schimb într-o pereche de pantaloni scurți, tricou larg și teneși. Cobor în living iar Leonardo servește o cană de cafea.

- Ești gata?

- Da, dar unde...

Nu-mi termin propoziția mă ia de mână și ieșim pe ușă.

- Cum rămâne cu Aylin? Întreb aproape de disperare.

Leonardo nu spune nimic, pornește mașina și mă ignoră complet, mă uit la el și dau din mâini îl întreb lucruri dar nu-mi răspunde, după câteva minute ajungem în fața casei lui Aylin, era afară pe verandă, rușinea mă cuprinde și refuz să ies din mașină, leonardo îmi deschide ușa și mă trage cu forța afară.

- Te urăsc, spun printre dinți.

- Si, lo se reina, îmi spune ironic.

Cu pași mici înaintez pe peluza lui Aylin, nu știu ce să-i spun sau dacă cuvintele au vreun rost în momentul ăsta.