Love, drugs and murder

Capitolul 12

Au trecut două zile de la vizita lui Leonardo și de când sunt închisă aici, la propriu închisă, ușa e încuiată, doar James are voie în camera mea când îmi aduce de mâncare, Leonardo nu a mai venit la mine în cameră, vizita lui mi-a lăsat un gust amar, și mă doare, mă doare sufletul, nu am crezut că-l voi mai revedea și ce e cel mai important am sperat că l-am lăsat în trecut dar e în mintea mea iar faptul că l-am simțit și i-am auzit vocea m-a făcut să-mi aduc aminte de toate momentele noastre împreună și doare, doare al naibii de tare, vreau doar să fug de aici, dar nu pot, mi-am dat cuvântul, dar cum să-l înfrunt când eu de fapt țin la el.

Aud cum cineva descuie ușa, aștept liniștită pe canapea, camera e destul de mare, am o garderobă generoasă, parfumurile mele preferat, încălțări, baie proprie plină cu geluri de duș cu miros de vanilie și lumânări parfumate cu miros de scorțișoară, preferatele mele, Leonardo a avut grijă să primesc ce-mi place, mai ales când e vorba de mâncare.

- Tu nu ești James, îi spun fetei blonde din fața mea.

- Așa e, nu sunt James dar am venit să-ți aduc mâncare.

Fata din fața mea îmi zâmbește gingaș, seamănă izbitor cu Aylin, lucru care îmi displace, Aylin a fost unică.

- Cine ești? O întreb în timp ce mă îndrept spre ea.

- Iubita lui El Diablo, îmi spune calm.

- Nu Soraya e iubita lui? Întreb confuză. Omul ăsta are harem?

- Nu, spune râzând, eu am fost prima sa iubită, pe urmă au apărut celelalte.

- Lasă-mă să ghicesc, una pentru fiecare zi a săptămânii? Unde dracu am ajuns? Spun scârbită.

- Te rog, nu vorbi așa de el, e un om atât de bun și lui îi datorez viața mea.

- Tu te auzi ce spui? Te ține aici pe tine și celelalte marionete ale sale, pun pariu că miercurea e rândul tău să te culci cu el.

- Ești nepoliticoasă! Se răstește blonda la mine.

- În fine, nu e treaba mea, eu vreau doar să-i spun vreo două ticălosului.

Fata face ochii meri și pare furioasă.

- Nu o să mănânci nimic astăzi, pentru că nu așa se vorbește despre El Diablo.

Mă apropii de ea și avantajul meu e că sunt mai înaltă și o pot privi de sus.

- Fac ceva pe Diablo al tău, vreau doar să ies de aici și să o văd pe Cataleya, spun printre dinți.

- Cataleya? Noul chimist?

- Da.

- Nu ai cum să iei legătura cu ea.

-Și de ce nu, mă rog? Doar Diablo îmi oferă toate condițiile de ce nu m-ar lăsa să o văd?

- Regulile sunt reguli și deocamdată nu poți vedea pe nimeni.

- Băga-mi-aș picioarele, vreau să ies naibii de aici!!! Nu înțelegi?

- De ce ești așa sălbatică? O să vezi că Diablo e un om bun.

- E proxenet și traficant de droguri, oh da, aștept să-mi demonstreze că e un om de milioane.

- Yvonne, îmi spune ea serioasă, o să te îndrăgostești de el când o să-l vezi, toate ne-am îndrăgostit de el, chiar e un om bun, pe mine m-a salvat, spune ea tristă.

- Cum naiba te-a salvat? Când ai ajuns să-i fii iubită.

- Tocmai asta e Yvonne, îi sunt iubită și asta e cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat.

- Nu înțeleg unde vrei să ajungi ...

- Sara, mă numesc Sara.

- Sara...

- Diablo m-a salvat din ghearele fostului meu iubit, care era un bețiv, a rămas fără bani și m-a licitat, Diablo era acolo și m-a cumpărat, să spun așa. Dar nu pentru aș bate joc de mine, ci de a mă salva, nu s-a atins de mine, doar atunci cand i-am permis eu.

Leonardo ar fi făcut asta într-adevăr, o știu pe propria mea piele, cat de e de protector.

- Asta a fost în cazul tău Sara, nu și al meu, eu am fost cumpărată, obligată să văd o crimă iar apoi ținută captivă aici.

- Nu ești captivă, estupida. Soraya era în pragul ușei se uita la noi. Sara ai terminat aici?

- Si Soraya, perdoname.

- Asta e șefa ta? O întreb pe Sara arătand cu degetul spre Soraya.

- El Diablo o iubește cel mai mult, deci practic ea e șefa.

Mă lovesc cu palma peste frunte, nu-mi vine să cred cat de proaste sunt fetele astea.

- Sara dacă ai terminat, ieși. Am de vorbit cu Yvonne.

Sara pare speriată și iese val vartej pe ușă, eu o privesc pe Soraya și-mi dau ochii peste cap, nu pot nega că Soraya nu e o femeie frumoasă, e chiar foarte frumoasă dar nu mă intimidează deloc.

- Să-ți pui o rochie frumoasă și aranjează-te, El Diablo vrea să i-ei cina cu cineva în această seară.

- Nu cu el?

- Nu, încă nu-l poți vedea.

Iese pe ușă și sunt din nou singură, am de gand să ies la cină și am de gand să-mi duc misiunea la bun sfarșit, trebuie să-mi ascund sentimentele, e evident că Leonardo al meu nu mai e, a rămas doar fustangiul ăsta care crede că poate avea ce femeie își dorește, dar nu și pe mine !

Îmi aleg o rochie lungă, neagră cu maneci lungi și decolteu în V și care îmi lasă un picior dezgolit, o pereche de stockingși negrii cu dungă la spate și o pereche de pantofi stiletto negrii, machiajul mi-l fac nude cu buzele roșii iar părul îl ondulez, arăt bine, îmi place ce văd în oglindă.

Aștep liniștită să mi se deschidă ușa, poate voi reuși să vorbesc și cu Cataleya. Inima îmi bate cu putere abia îmi pot stăpanii emoțiile.

- Domnișoară Yvonne sunteți gata? James e dincolo de ușă.

- Da, sunt gata, poți deschide.

James îmi deschide ușa iar eu în sfarșit pot ieși afară.

- Ești...superbă Yvonne.

- Mulțumesc James, îl iau de braț și ieșim din cameră.

Vila era imensă, holul era lung și frumos decorat, doar pașii mei se aud în acea liniște.

Am ajuns în fața unei săli, ușile erau închise dar puteam auzi muzica jazz.

- James, ce e aici?

- E o licitație pentru mașini, iar tu vei fi partenera lui Drake.

- Drake? Serios? Diablo va fi acolo?

- Oh nu, el privește din loja dar nu participă niciodată. Succes Yvonne.

James deschide ușile iar eu pășesc încrezătoare, privirile tuturor sunt ațintite asupra mea, le zăresc pe Sara și Soraya discutand cu clienții, iar Soraya îmi aruncă o privire urată atunci cand trec pe langă ea, o ignor și merg mai departe pană ajung la masa lui Drake.