Love, drugs and murder

Capitolul 5

Am ajuns la cafenea și cobor din mașină trântind ușa. Leo se enervează și coboară după mine, mă prinde de umăr și mă întoarce cu fața spre el, atunci îi pot privi mai bine ochii sunt frumoși, dar ceva îmi spune că sunt răi și triști, deschid buzele vrând să spun ceva, dar privirea sa tăioasă mă oprește.

- Să nu mai faci asta niciodată, spune printre dinți, apoi îmi dă drumul brusc lucru care mă face să dau doi pași înapoi, trece pe lângă mine iar eu mă dezmeticesc.

- Ce nemernic, îmi spun.

Intru în cafenea iar cei patru deja s-au așeazat la masă.

- Bună tuturor, mă așez lângă Max și Cathia, Aylin nici nu mă bagă în seamă, e toată prinsă într-o conversație cu Leonardo, cei doi pare că se înțeleg de minune.

- Bună tuturor, ne spune zâmbitor Martin, chelnerul. Cu ce să vă servesc.

- Vreau o cafea cu sirop de cocos, Martin. Spun și-i zâmbesc.

- Serios cocos? Îl aud pe Leonardo comentând.

- Ai vreo problemă cu asta? Îi întreb în timp ce-mi așez mâinile pe masă.

- Cine bea cafea cu cocos? Râde de mine.

- Ești un nesuferit.

Seara decurge frumos, ignorându-l pe cat posibil pe Leonardo, de fapt nici n-a prea vorbit cu noi, era în conversații aprinse cu Aylin.

- Ne lași și pe noi acasă? Îl întreabă Aylin pe Leo.

- Pe voi? Se uită la mine iar eu bag capul în pământ.

- Da te rog, mașina mea are pană și eu o duc pe Yvonne acasă de obicei.

- Nu o poate lăsa Max?

- Max și Cathia au plecat deja, răspunde Aylin.

- Stați liniștiți, duceți-vă voi doi, voi lua un taxi.

- Ești sigură de asta? Mă întreabă Aylin cu ochii ei de căprioară plouată.

- Sigur, și-i zâmbesc strâmb.

Cei doi pleacă lăsându-mă singură la masă, era rândul meu să plătesc nota și mi-am cheltuit toți banii. Minunat. Decid să o iau pe jos.

E deja întuneric și nu e cel mai bun cartier, dar pare liniște, îmi bag căștile în urechi și Natalie- do you? Începe să cânte. Văd un grup de băieți în fața mea și decid să traversez, unul dintre ei mă vede și fuge spre mine, mă panichez, scot căștile din urechi și alerg, unul apare în fața mea și-mi taie calea. Sit adrenalina și frica cum crește, îl lovesc cu toată forța mea între picioare, și fug, mă uit în spate și doi dintre ei fug după mine, vreau să traversez din nou dar chiar atunci o mașină se oprește în dreptul meu.

- Urcă, îmi spune și îi mulțumesc lui Dumnezeu că a venit, chiar dacă era să mă calce.

Urc speriată în mașină iar Leonardo se uită urât la mine.

- Ai spus că iei un taxi.

- Da... doar că a fost rândul meu să plătesc nota și am rămas fără bani, spun într-un suflet.

- Și de ce ai fost proastă și n-ai spus nimic?

- Pentru că n-ai vrut să mă iei.

- Idioato !!! Spune nervos, dacă nu mă întorceam după tine cine știe ce ți s-ar fi întâmplat.

Nu spun nimic, îmi frec palmele și îmi reprim lacrimile.

- Mulțumesc că te-ai întors.

Fața lui se relaxează, nu-mi răspunde dar măcar nu mai e nervos. Privesc pe fereastă și constat că am trecut de casa mea.

- Unde mergem ? Întreb speriată.

- Stai liniștită, îmi răspunde calm. N-am de gând să-ți fac rău, doar mă asigur că tembelii ăia nu o să se apropie de tine sau de oricine altcineva.

Mă fac mică pe scaun în timp ce el conduce cu viteză, ne oprim după ceva timp în fața unui bar de streptease.

- Stai aici, îmi ordonă.

Leonardo coboară din mașină și se alătură unui grup de băieți, deschid geamul poate reușesc să aud ceva, dar nu înțelegeam nimic erau prea departe și vorbeau în spaniolă, unul dintre ei se uită la mine închid geamul și mă las în jos pe banchetă.

- La naiba Yvonne, mă mustrez singură.

Plictisită și stresată decid să verific telefonul.

Aylin 🥰 : Nu o să-ți vină să crezi, m-a sărutat, Leo m-a sărutat,🥵 sunt în culmea fericirii.

Bravo ție Aylin, să fiu sinceră eram puțin geloasă pe asta, Leonardo chiar îmi place dar e evident că el are o atracție pentru Aylin.

Deschid alt mesaj de la mama.

Mama : Unde ești ? Trebuia să fii acasă acum o oră.

Yvonne 🖤: Scuze mama, sunt cu Aylin am rămas să mai discutăm, voi ajunge curând, te pup.

Telefonul îmi vibrează din nou.

Aylin 🥰: Îmi pare rău că te-am lăsat singură, ai ajuns bine acasă?

Nu îi pot spune adevărul, s-ar supăra pe mine așa că decid să o mint.

Yvonne 🖤: Am ajuns acum ceva timp acasă. Și wow, mă bucur pentru voi.

Aylin 🥰: E în regulă faptul că m-a sărutat?

Yvonne🖤 : Doamne Aylin, ți-am spus că nu mă interesează Leonardo.

Aylin🥰 : Sincer mă bucur că nu-ți place de el, dar îmi pare rău pentru tine pentru că timpul sărută dumnezeiește.💓

Afirmația asta mă enervează așa că închid conversația spunându-i că mă culc.

Îmi las capul pe spate și fredonez o melodie.

- Te rog nu mai cânta, îl aud pe Leonardo spunându-mi când deschide ușa mașinii.

Nu-i răspund, el pornește mașina.

- Ce ai? Mă întreabă la un moment dat.

Ce am? Mă întreb și eu, așa tare m-a afectat că Aylin la sărutat?

- Nimic, răspund sec.

Leonardo nu m-ai insistă, dar se uită la mine cu o privire pe care nu o pot descrie.

Mă lasă în dreptul casei, iar eu dau să cobor din mașină, dar mă oprește, atingerea lui îmi face sângele să-mi fiarbă.

- Ești ok? Vocea lui are un ton slab.

- Da, răspund în timp ce-mi dreg glasul. Mulțumesc, adaug apoi plec, nu mă uit în spate, corpul îmi tremură și copleșită de emoții simt că vreau să plâng.