Love, drugs and murder

Capitolul 16

Intru înapoi în conac, e prea mult pentru o seară și nu vreau să-l văd pe Leonardo așa că mă duc direct în camera mea, Leonardo s-a ținut de cuvânt și mă lasă liberă fără gardă de corp. Din neatenție mă lovesc de cineva.

- Scuze, îi spun bărbatului înalt din fața mea.

El nu spune nimic, doar mă privește cu ochi mari.

- Yadith, îmi spune apoi mă sărută.

Surprinsă îl împing cu toată forța.

- Ce te-a apucat idiotule?

- Yadith iubito, ce ai pățit? Mă întreabă cu ochii în lacrimi.

- Nu știu cine e Yadith, dar eu sunt Yvonne amigo.

Barbatul se uită mai atent la mine iar apoi mă trage brusc de mână trăgându-mă într-o cameră.

- Ce ai de gând să faci? spun speriată. Să știi că țip dacă te apropii de mine.

- Tu nu ești Yadith.

- Da, ți-am mai spus. Dar de ce mi-ai spus așa?

- Pentru că arăți ca ea.

- Ce vrei să spui?

- Spun că arăți exact ca ea, spune trist și se așează pe canapea.

Mă așez timidă lângă el, începe să plângă iar eu pun mâna pe umărul său.

- Explică-mi te rog cine e Yadith? Și cine ești tu?

Sper să pot primi o explicație și de ce Sara arată exact ca Aylin.

- Eu sunt Federico, unul dintre garda lui Diablo, Yadith a fost iubita lui Leonardo în urmă cu doi ani.

- Și dacă era iubita lui Diablo de ce mi-ai spus iubit-o?

Federico trage aer adânc în piept și-și șterge lacrimiele.

- Yadith a fost adusă aici de Drake, din câte am înțeles, nu am văzut-o când a venit, de fapt nimeni nu a avut acces la ea timp de patru luni, Diablo era îndrăgostit de ea și nu lăsa pe nimeni să se apropie de ea, până într-o zi, când am fost să-i duc mâncare.

- Ce s-a întâmplat atunci?

- Am văzut-o, spune cu un zâmbet slab pe față. Era... tristă și plângea în hohote, îmi spune că vrea să plece de aici că Diablo o forțează să îl iubească, îi văd nervozitatea pe chip. Iar ea nu-l iubea, voia doar să scape de acolo, spunea că e un monstru și că a schimbat-o complet, dar nu era schimbată, ci era frumoasă... exact ca tine.

Tot ce-mi spune Federico îmi face stomacul să se întoarcă pe dos.

- Am vizitat-o pe ascuns, i-am promis că o voi ajuta să scape, ne-am îndrăgostit unul de altul.

Și nu mă mir de ce, Federico e un bărbat frumos, bine construit, blond cu ochii de un albastru ca cerul la apus, cu buzele rotunde și gropițe în obraji.

- Până într-o zi...

- Ce s-a întâmplat?

- Diablo ne-a văzut când ne-am sărutat.

Îmi duc mâna la gură șocată.

- Eu am fost bătut și înfometat zile în șir iar de ea nu știu nimic nici până în ziua de astăzi, când am ieșit din pivniță ea nu mai era și nimeni nu-mi spunea unde e.

Federico începe din nou să plângă și se uita la mine, nu pot să-l las așa și decid să-l îmbrățișez, îl las să plângă până se calmează și cu greu îmi țin lacrimile în frâu, și eu sunt curioasă să știu ce s-a întâplat cu acea fată.

- Mi-au spus doar că Diablo și-a făcut un tatuaj după dispariția lui Yadith, îmi spune atunci când se oprește din plâns.

- Ce tatuaj?

- YQ, ciudat e că pe Yadith o chema Guerra.

Yvonne Quinn, asta însemna tatuajul său, plec din cameră și-l las singur, e prea mult pentru o seară dar nu mă opresc aici și pornesc spre camera Sarei.

Deschid larg ușa iar Sara, sare din pat ca arsă.

- Nu știi să bați la usă ? întreabă blonda.

- Scuze, trebuie să vorbesc cu tine, intru în cameră și îmi atrage atenția o poză de pe noptiera sa.

O ridic ușor și mă uit la ea.

- Cine e ?

- Eu, spune Sara tristă, după operație.

Inima mi-a stat în loc, erau asemănări, amândouă blonde și aceeași ochi dar în rest total diferite.

- De ce te-ai operat?

- Îmi pare rău Yvonne dar nu pot să-ți spun mai multe.

O apuc pe Sara de brațe și o strâng cu putere.

- Îmi spui imediat de ce te-ai operat, altfel o să te operez eu pe viu!! Îi spun pe cel mai fioros ton al meu.

Sara se așează pe pat și începe să plângă, îmi duc o mână la frunte și oftez.

- Îmi pare rău n-am vrut să...

- Nu din cauza asta plâng, ci din cauza că nu m-ai sunt eu.

Mă așez pe pat lângă ea și o iau de mână.

- Ce s-a întâmplat Sara?

- Când Diablo m-a salvat din iad nu credeam că o să ajung și mai rău. Ai avut dreptate, Diablo nu e un om bun.

- Spune-mi ce s-a întâmplat, te rog.

- La două zile după ce Diablo m-a luat, mi-a spus că trebuie să fac o operație, să-mi schimb înfățișarea. L-am întrebat de ce, atunci mi-a spus că așa e cel mai bine, mi-a arătat o poză cu o fată, era frumoasă și părea plină de viață.

- Aylin... îmi scapă numele ei printre buze ca o șoaptă.

Sara se uită uimită la mine.

- De unde știi? Îmi spunea Aylin până să apari tu.

- Eu, Leonardo și Aylin, ne-am cunoscut acum șapte ani, îi povestesc totul cu lacrimi în ochi.

- Aylin și Leonardo au fost împreună?

- Da, puțin timp. Dar au fost prieteni buni.

- De aceea Diablo nu a făcut sex niciodată cu mine?

Sinceră să fiu întrebarea Sarei mă amuză dar îmi stăpânesc zâmbetul.

- Posibil.

- Soraya...

- Ce e cu ea?

- Cu ea s-a culcat, de puține ori, îmi spunea că el o iubește pe Yadith, ba chiar era nebun după ea, avea portrete cu ea în toată casa, dar după ce l-a trădat le-a ars.

Dacă Yadith semăna cu mine, iar Sara cu Aylin, asta însemna doar că Leonardo și-a creat lumea lui de acum șapte ani, iar el n-a putut trece peste asta, ba chiar aș putea spune că a înnebunit complet !

- Ai cunoscut-o pe Yadith?

- Eu nu, dar Soraya da.

Nu am cerut m-ai multe detalii, am decis că e prea mult și pentru ea, să-și piardă identitatea și să fie o altă personă, să fie tratată ca altcineva e destul de dureros.

Mă ridic din pat, o mai privesc odată și simt cum totul în jurul meu se întunecă, nu apuc să fac doi pași, cad din picioare iar totul e negru în jurul meu.