Love, drugs and murder

Capitolul 6

În prezent

Plec de la birou, cu dosarele celor trei adolescenți decedați. Mă urc în mașină și pornesc, e deja noapte iar luminile orașului fac ca totul în jur să fie captivant. Trec prin fața cafenelei unde ne petreceam timpul acum șapte ani, amintirile mă copleșesc, îmi e dor de prietenii mei iar și îmi e dor de Leonardo, iar acum va trebui să fiu pe urmele lui, să las la o parte trecutul și să-l opresc cu orice preț.

Ajunsă acasă mă dezbrac, fac un duș, îmi iau doar halatul meu din satin negru, un pahar de vin roșu și mă așez pe canapea, deschid dosarele.

- Copiii ăștia în afară de droguri nu au nimic în comun. Mă întreb de unde i-a luat? Mă întreb ce substanță lipsește ?

Totul mă copleșește, privesc poza lui Leonardo, e la fel de frumos, îi mângâi chipul și simt nevoia să mă eliberez de mine, îmi mușc buza de jos mă întind pe canapea și mă ating uitându-mă la poza sa, parcă îl simt cum mă privește, parcă simt că și el mă dorește la fel de mult, mă ating din ce în ce mai repede, cu respirația întretăiată și gemetele mele în tot apartamentul, ajung la orgasm și mă arcuiesc, mă las din nou pe spate și adorm cu poza lui în mână, râd în sinea mea, încă are efectul ăsta asupra mea, încă îmi pierd mințile pentru el.

Telefonul îmi sună de zor, întredeschid ochii și mă uit la telefon, cinci apeluri de la Smith, trei de la Cataleya și două de la Tom plus câteva mesaje. Mă uit la ceas ora nouă, la naiba am întârziat din nou, mă îmbrac în fugă și ies val vârtej.

Îmi verific din nou telefonul, Smith mă sună din nou, răspund.

- Sunt pe drum.

- Dacă nu ajungi în cinci minute Tom o să îți ia cazul, așa că sper să întârzii.

Îi închid telefonul, nici eu nu-s fericită că lucrez cu el.

După zece minute ajung și eu la sediu, urc repede în lift și fug până la biroul lui Tom, cei trei mă așteaptă în birou, Smith și Tom ar vrea să mă omoare, dar Cataleya îmi zâmbește și-mi întinde o cafea.

- Mulțumesc, îi spun.

- Dacă n-ai fi un agent bun te-aș concedia, comentează Tom din scaunul său.

Îmi cer scuze din nou, iar Tom mă invită să iau loc.

- Deci ce ați descoperit? Întreb curioasă.

- Nimic, răspunde Smith, l-am căutat peste tot, e scump la vedere, știm doar unde își face viața Drake, unul dintre acoliții săi.

- Atunci îl prindem pe el, spun prompt.

- O să-l prindem, spune Tom, numai că avem nevoie să ajungem la Delgado, iar dacă îl vom prinde pe Drake oamenii lui îl vor anunța pe El Diablo și nu-l vom mai putea prinde.

- Are dreptate Tom, confirmă Cata. Dar Drake nu se ocupă cu droguri ci cu prostituția, el racolează fete și le dă mai departe. L-am cunoscut pe Drake așa am ajuns eu în organizație, m-a vândut ca pe un câine.

Simt durerea și totodată revolta din glasul Cataleyei.

- Cum ajungem la Drake apoi la Delgado? Întreb plină de ură.

Nu-mi venea să cred că Leonardo a decăzut atât de mult, ce s-a întâmplat cu el? El ura lumea asta și-mi spunea mereu că nu va dori niciodată să facă parte din lumea asta a drogurilor și a prostituției iar acum a ajuns capul acestui cartel.