Love, drugs and murder

Capitolul 9

Mă trezesc în brațele sale, pare atât de liniștit. După seara trecută simt că plutesc, deși corpul mă doare, am fost egoistă și nu m-am putut opri doar la un singur orgasm voiam mai mult și mai mult.

- Te-ai trezit. Constată Leonardo.

- Nu dormi?

- Nu, spune cu un zâmbet pe față, rememoram seara trecută.

Îl lovesc ușor în piept.

- Ești minunată deasupra.

Mă rușinez și-mi ascund fața. Mă strânge în brațe apoi mă sărută pe creștet.

- Luăm micul dejun în oraș apoi te conduc acasă, bine?

- Chiar trebuie să plecăm? Mă plâng.

- Trebuie. Mă sărută din nou pe creștet.

- Știi...spun rușinată, poate ar trebui să facem duș împreună.

Leonardo zâmbește și mă ajută să mă ridic din pat, îl însoțesc la duș, unde din nou mă face să zbier de plăcere, mi-aș petrece fiecare minut din viață așa, nici măcar n-aș vrea să mănânc sau să beau apă, aș sta doar cu el o viață întreagă.

***

Ajunși în fața casei îl invit pe Leonardo la mine dar mă refuză.

- O să vin diseară să te iau, o să dau din nou o petrecere.

- Iar?

- Da, dar te rog ceva.

- Ce anume?

Leonardo mă privește serios iar mie nu-mi place asta.

- Nu vreau să te mai văd cu rochii așa sexy, nu la petreceri cel puțin, te poți îmbrăca doar pentru mine așa.

Nu mă pot abține să nu râd, iar asta îl face pe Leonardo să se încrunte.

- Vorbesc serios.

- Nu-mi spune că tu Leonardo Alvarez Delgado ești gelos?

- Sunt reina, pentru că am spus că ești a mea, îmi spune serios.

Mă aplec pentru un sărut apoi ies din mașină.

***

Nu m-am îmbrăcat în rochie dar am ales o cămașă albă, blugi și tocuri stilleto, am rugat-o pe Aylin să mă însoțească la petrecere iar ea a acceptat s-a oferit să mă i-a de acasă spre nemulțumirea lui Leonardo.

Petrecere e în toi la fel de nebună ca cealaltă, plină ochi de lume, am zărit doar câțiva colegi de liceu, restul erau prieteni de ai lui Leonardo, mulți se uitau urât la mine și nu înțelegeam de ce, Leonardo m-a ținut toată seara lângă el nu m-a scăpat o secundă din ochi, iar Aylin înconjurată de atâția masculi alpha s-a lăsat dusă de val, am pierdut-o la un moment dat din ochi dar bănuiam că e bine.

Un țipăt s-a auzit din bucătărie, iar eu și Leonardo ne-am dus să vedem ce se întâmplă.

- Cred că a vomitat cineva, spune el plin de amuzament am râs și eu la remarca lui.

Dar când am ajuns în bucătărie zâmbetul mi-a dispărut.

- AYLINNNN!!! Am țipat și am alergat la ea, era întinsă pe jos, avea convulsii și nu mai era conștientă, lacrimile îmi curgeau șiroaie, mă chinuiam să o iau în brațe, corpul îmi tremura de spaimă.

- Chemați o salvare acum, urlam frenetic. Aylin?? Aylin, revino-ți!

Dar Aylin nu își revenea, pulsul era scăzut iar eu m-am desprins de ea doar în momentul în care cineva ma luat cu forța de lângă ea pentru ai lăsa pe paramedici să-și facă treaba.

- Ora decesului? Întreabă unul dintre ei.

- Ora decesului? Îngân, e moartă?!?!?! Șocul se citea pe fața mea, lacrimile și urletele mele i-au făcut pe toți să înghețe. Nu!! Nu!! Ea nu poate fi moartă, de ce a murit?

- Supradoză de droguri. Îmi spune unul dintre paramedici.

Inima mea s-a oprit, am ieșit afara în speranța să-l găsesc pe Leonardo, l-am găsit în spatele casei, revărsa pumni unui tip.

- Ți-am spus să nu aduci droguri!! Îi urlă celui pe care-l bate.

- Tatăl tău m-a obligat !!!

- De ce nu mi-ai spus mie?!?! Ai omorât o fată iar acum te omor și eu.

- LEONARDO ! Urlu, lasă-l, îi cer.

- Yvonee! Vrea să se apropie de mine dar îl resping.

- Știai de droguri?

- Da... în momentul în care l-am văzut pe Santiago aici am știut.

- Și n-ai făcut nimic?! Spun calmă, Ai lăsat-o pe Aylin să moară!! Calmul mi-a dispărut, îl loveam cu pumnii în piept, el m-a prins și mă ținea strâns să nu mă pot mișca.

- Îți jur că tata o să plătească.

- Tatăl tău? Spun printre lacrimi.

- Yvonne, la cabană ți-am spus că o să mă urăști. Tatăl meu e traficant de droguri, am venit aici în speranța că voi scăpa de el, dar îți jur că n-am nici o treabă cu acea lume și nici nu voi avea vreodată.

Îl împing cu toată forța mea. Dezgust! Asta simțeam acum, frică, dezgust și teamă, îmi era teamă pentru viața mea, chiar dacă mi-a jurat că el nu face asta, nu pot avea încredere în e, din cauza lui Aylin e moartă și din cauza mea, eu am invitat-o...

- Nu vreau să te mai văd în viața mea Delgado !! Scuip cuvintele apoi îi întorc spatele.

- Yvonne, strigă în urma mea. Te iubesc Yvonne !!!

Nu am privit în spate, n-am vrut să mai aud de el din acea zi, am fugit în brațele mamei și a părinților lui Aylin care erau distruși la fel ca mine.

La înmormântarea ei și cerul a plâns, durerea a fost prea mare, am rămas cu un gol imens în suflet, făcut de Aylin și de Leonardo, singurul om pe care l-am iubit vreodată!!

A dispărut din peisaj după arestarea celui care i-a pus drogurile lui Aylin în băutură, a fost un cocktail mortal din care n-a mai avut scăpare, Delgado s-a întors în Bogota și sper că nu-l voi mai revedea vreodată.