Cap.1 Dintr-o scânteie, o flacără

157 12 0
                                    


I-am auzit numele pentru prima dată acum cinci ani...

O verișoară mai îndepărtată mă vizitase, se întorcea împreună cu părinții săi din Anglia.

Rămase în seara aceea la mine, deși în sinea mea nu o suportam, la cererea părinților am rămas alături de ea toată seara.

Era atât de cicălitoare... vorbea cu noul său iubit la telefon.

Ce grozăvie...

Eu, aveam doar paisprezece ani, urma să încep liceul în septembrie, doamne ce emoții aveam.

Nu-l întâlnise încă pe iubitul ei fiindcă el era din România iar ea trăise până atunci în Anglia.
Se cunoscuseră pe net.

Ah, cât de patetic...

Eu ca de obicei, scriam: poezii, compuneri.

Dăduse pe speaker puțin, de parcă nu era îndeajuns de enervantă....

Eu îmi vedeam de treabă când, aud deodată niște cuvinte care m-au marcat atât de mult încât o scânteie îmi aprinse în momentul acela o iubire care ar fi durat... până astăzi și mai departe.

"Am să te iubesc și am să te respect toată viața!" îi zise el.

Deși eram paralelă cu iubirea în momentul acela, am știut. Băiatul acela avea să fie cât se putea de special....

Iubirea ca o iluzieUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum