Cap. 4 Indiferența atrage

56 7 0
                                    


Ei bine, după ce am anticipat tot ceea ce era el, m-am mai domolit. De la o zi la alta avea câte o nouă iubită.

Cât de stânjenitor...

Era printre cei mai cunoscuți băieți din liceu, sunt sigură de asta.

După ce începusem clasa a X-a lucrurile stăteau altfel. Ieșeam mai mereu în pauze cu cea mai bună prietenă a mea, colegă de clasă de altfel.

Ea se îmbrăca de obicei în rochii strâmte pe corp, eu de obicei lejer, cât mai casual.

Într-o zi, când ne plimbam pe afară, Kim o zărise pe Martina, prietena mea, și venise imediat să-i afle numele.

Fusese surprinsă, iar eu dezgustată și de aceea nici n-am dat mâna cu el să facem cunoștință.

Era obișnuit să îi sară toate în brațe, iar eu respingându-l, aparent i-am stârnit un interes.

Deja trecusem de partea în care i-aș fi sărit în brațe fără să stau pe gânduri.

I-am lăsat singuri și am plecat înspre baie, nu avea rost să-mi pierd timpul vorbind cu un oarecare șmecheraș.

Aveam o impresie atât de greșită despre el...

El a continuat să se uite după mine încă de cum plecasem. Nu-i convinea că există o fată care nu-l suportă.

Ei, alta decât fostele lui...

Aceea fusese ziua care, l-a făcut să se chinuie din răsputeri să îmi atragă atenția.

Trist și tragic, nu-mi doream nimic de la el, poate doar să mă lase în pace și să nu-mi mai dea mesaje pe mess.

Da, îmi aflase cumva numele, și cel mai interesant este că și-a adus aminte de verișoara mea care de altfel avea același nume de familie ca al meu, deci a zis să mă caute în lista ei...

Și, naiba, m-a găsit...

Eram rece și distantă cu el, îi răspundeam la sictir mai ales când îi vedeam trucurile ieftine pe care le folosea cu toate.

— De ce ai o impresie atât de greșită despre mine? Întrebă el.

— Deși aparențele înșeală, la ale tale nici nu mă îndoiesc, i-am răspuns.

— Dă-mi voie doar să îți arăt că nu sunt așa...
— Zic pas. Și încetează dacă vrei să mai rămâi în lista mea de prieteni! I-am răspuns furioasă.

Mi-a dat pace, într-un final, și eram liniștită dar totuși eram fericită că se ținea după mine iar eu îl respingeam de fiecare dată.

Iubirea ca o iluzieUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum