În ochii mei, Kim a părut întotdeauna băiatul ideal.
Purta o jachetă de baseball alb-albastră de obicei, avea o frizură modernă și nici nu mai pomenesc de zâmbetul acela perfect care îl făcea să pară atât de inocent.
După ziua aceea, descoperisem unde era și clasa lui. Iar partea cea mai bună era că pentru a ajunge la baie trebuia să treci fix pe lângă clasa lui, ceea ce îmi aducea o mare bucurie.
Nu aveți idee de câte ori mă spălam pe mâini în fiecare zi...
El stătea mai mereu pe hol lipit de ușă și adesea avea la braț câte o fată nouă zilnic.
Era al naibii de afurisit... era tipul acela de băiat care credea că le poate avea pe toate iar eu genul de fată care credea că n-o poate avea nimeni.
Eram atât de complementari.
Amintirile cu el în brațele altora mă dezgustă complet. Dar inima asta proastă își aduce aminte doar ceea ce a fost mai frumos.
Ei bine, după un timp mi-am schimbat percepția asupra lui. Îl vedeam ca fiind un fustangiu ordinar care nu e capabil să iubească o singura fata.
Interesul meu pentru el zburdase de la plus spre minus infinit.
Clasa a noua a zburat atât de repede încât nici nu-mi mai amintesc mare lucru din ea.
CITEȘTI
Iubirea ca o iluzie
Historia Corta***Poveste jurnal- inspirată din viața autoarei*** Se spune că putem găsi fericirea în cele mai neașteptate locuri și că o vom pierde când ne vom aștepta mai puțin. N-am crezut una ca asta până să o trăiesc pe propria piele. Am fost blestemată în...
