E atât de greu să iubești pe cineva care nu te-a iubit și nu te va iubi niciodată...
Ceea ce trăisem eu și Kim fusese pentru mine unica poveste reala de iubire pe care o trăisem.
Am decis atunci să îi fac jocul.
Aveam un prieten din copilărie în liceu, Robert, și îl mai vizitam din când in când. Sora lui Kim era în clasa cu el și uite așa câteodată îi vizitam simultan.
Robert știa de tot ce făcuse Kim așa că mă ajutase să-l joc puțin.
Mă lua în brațe, îmi mângâia părul, râdeam și sfatul cel mai important era să nu ma uit deloc la Kim.
Însă, murea. Motivul pentru care el fusese cu mine era că voia să-mi arate că ma poate avea în ciuda răcelii mele față de iubire.
Dar fără să își dea seama, făcea anumite scene de gelozie chiar vizibile.
Se vedea clar că îl deranja să fiu în prejma altora, de aceea după ceva timp, într-o oarecare zi când mă întorsesem de la liceu am primit un apel de la el.
Deși mi-ar fi plăcut să neg asta, m-am bucurat enorm să îi văd numele pe ecranul telefonului.
Am decis să răspund la sictir.
— Alo.
— Alo, mă auzi?
— Sigur, cu cine am onoarea? Întreb eu.
— Lasă vrăjeala, știi prea bine.
— Mă sună multă lume în ultimul timp. Zi-mi cine ești.
— Sunt eu Kim, Madd uite eu m-am gândit și mi-as dori enorm să îmi mai dai o șansă
— Aa, dumitale erai. Eu nu plănuiesc chestii la telefon, scuze. Orice ai să îmi zici știi unde să mă găsești. O zi bună!
Și așa am încheiat conversația fără să-i mai ofer șansa de a mai zice ceva.
Mă bucurăm enorm că mă căutase. Așa am pățit mereu când a fost vorba de el. Uitam tot răul și îmi aduceam aminte doar binele...
CITEȘTI
Iubirea ca o iluzie
Short Story***Poveste jurnal- inspirată din viața autoarei*** Se spune că putem găsi fericirea în cele mai neașteptate locuri și că o vom pierde când ne vom aștepta mai puțin. N-am crezut una ca asta până să o trăiesc pe propria piele. Am fost blestemată în...
