Cap. 9 Ziua în care am gustat suferința

43 6 0
                                    

    
           Relația noastră decurgea atât de frumos incat uneori chiar mă întrebam dacă este real totul.

    Speram doar să nu visez.

       Viața m-a învățat că pot găsi iubire chiar și în cele mai neașteptate persoane.

       Datorită lui, am devenit cea mai bună versiune a mea, nimic nu e mai frumos decât un om care iubește din tot sufletul.

      Eram acum pentru el singura persoana de încredere, mi se destăinuia în toate felurile posibile.

      Când avea o cearta cu părinții, probleme la muncă, la liceu. Orice...

      Mă conducea la clasă, la autobuz, ne plimbam în pauze. Magia unei prime iubiri de liceu.

        După câteva săptămâni, observasem totuși ceva ciudat la el.

      Ieșea singur la țigara, nu mă mai îmbrățișa așa des cum obișnuia și nicidecum să mă mai sune zilnic.

      Îmi făcusem griji pentru felul în care se comporta cu mine.

      I-am zis totul, felul în care interpretez eu comportamentul său și mi-a răspuns atât de simplu: "Ți se pare."

         N-am reușit să mai controlez nimic. Așa că mă despărțisem de el fără ca măcar să vreau asta cu adevărat.

        În capul meu era ideea că ar fi alergat imediat în brațele mele după, însă m-am înșelat amarnic.

        A doua zi după ce o terminasem cu el era la etajul unu pe pervazul geamului cu "o alta" apoi văzându-mă a sărutat-o atât de pasional încât îmi dăduse impresia că o iubește din suflet.

       Momentul acela, m-a distrus mai tare decât orice altceva.

          Nu știam că pot fi atât de puternică... pe moment nu-mi arătasem suferința fapt pentru care doar mi-am dat ochii peste cap și am trecut indiferentă.

    Însă mă durea mai mult decât orice să-l văd acolo cu acea fată...

Iubirea ca o iluzieUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum