Deși mulți probabil că nu se așteptau să îl iert pentru ceea ce făcuse, totuși, am făcut-o.
Eram în "scoala altfel" și se desfășurau diverse probe la care și Kim participa.
Țin minte doar că îl urmăream cu atât drag iar el se tot uita la mine și fiecare la victorie îmi făcea în aer o inimă.
Cum anume as putea să uit de toate acestea?
După ce s-a terminat activitatea, mi-a făcut semn de la depărtare să vin înspre el.
M-am dus și cum mergeam înspre el, deodată a început să fugă cuprinzându-mă puternic în brațe apoi mă învârtise.
Nu pot explica, fericirea care îmi curgea prin vene în momentul acela.
M-a rugat să merg cu el până la clasa sa să își ia hanoracul, nicidecum să refuz.
Toată lumea era afara, cum urcam scările, într-unul dintre colțuri m-a împins ușor la perete, m-a privit dulce în ochi apoi m-a sărutat în cel mai draguț fel posibil.
Simțeam doar că nu voiam să se mai oprească vreodată.
Din momentul acela, fuseserăm din nou împreună o vară întreagă.
Nu reușeam să ne vedem atât de des în vacanță, însă vorbeam zilnic, despre tot ceea ce i se întâmpla și despre cât de dor ne este unul de celălalt.
Mi-l aduc aminte ca fiind cel mai blând suflet pe care l-am întâlnit vreodată...
Îl port în suflet precum un tatuaj pe care nu voi avea curaj să îl șterg vreodată.
CITEȘTI
Iubirea ca o iluzie
Short Story***Poveste jurnal- inspirată din viața autoarei*** Se spune că putem găsi fericirea în cele mai neașteptate locuri și că o vom pierde când ne vom aștepta mai puțin. N-am crezut una ca asta până să o trăiesc pe propria piele. Am fost blestemată în...
