Eram puțin sceptică în privința a ceea ce însemnam eu pentru el. Deși toate faptele lui, sincere de altfel îmi arătau că deja sunt destul de specială în viața lui.
Îmi aduc și acum aminte de cât de arțăgoasă am fost cu el, nici la "bună dimineața" nu-i răspundeam.
La sfârșitul lunii aprilie, trebuia să înceapă "școala altfel", clasa a IX-a și a X-a trebuiau să meargă la un teren unde se desfășurau un fel de probe pentru tineri pompieri, nici acum nu am înțeles.
Kim nu putea veni, a trebuit să stau câteva ore bune acolo, câtă plictiseală...
Stăteam în tribunele terenului când din spatele meu două brațe mă cuprind de jurul taliei.
Era el, în momentul acela, puteam să jur că nu gustasem fericire mai mare decât aceea.
A stat lângă mine toate acele ore, fiind cuibărită ca un pisoiaș la brațele lui.
Chiar dacă tot liceul ne vedea, aparent lui nu-i păsa de ceea de credeau alții, dar nici mie, chiar dacă după ziua aceea mă tot opreau fostele lui să îmi spună să am mare grijă cu el.
Aceea a fost ziua în care am știut, deși nu voiam și făceam tot posibilul să nu se întâmple asta...
M-am îndrăgostit de el orbește, fără să mă gândesc că ar avea vreodată să devină suferința mea.
CITEȘTI
Iubirea ca o iluzie
Short Story***Poveste jurnal- inspirată din viața autoarei*** Se spune că putem găsi fericirea în cele mai neașteptate locuri și că o vom pierde când ne vom aștepta mai puțin. N-am crezut una ca asta până să o trăiesc pe propria piele. Am fost blestemată în...
