Parfumul tău...

I

                                OLIVER

                                 Am asezat ultima carte de literatura pe raftul subred și prost curățat al bibliotecii, bibliotecara, o femeie tânără cu privirea agera și hainele in stilului vestimentar al anilor 80' ma supraveghea neatenta din spatele ochelarilor cu rame subțiri în forma dreptunghiulara.

Am coborât de pe scărița joasa din metal după care am pus-o la locul ei încercând sa par cat mai atent posibil și sa îmi ascund starea continua de iritare fata de bibliotecara și restul conducerii acestui liceu, era a doua ora când primeam sarcini suplimentara datorita problemelor pe care le făceam și vestea nu o sa fie bine-primita de către mama căreia ii promisese ca nu o sa se mai întâmple nimic rău atâta timp cât mă întorc de la cursuri după suspendarea spatezile de săptămâna trecută.

- Am terminat de așezat toate cărțile, domnișoara steward.

Bibliotecara își ridica privirea neinteresata din registrele de pe biroul încărcat cu tot felul de hârtii și dosare pentru a ma privi fix înainte sa parcurgă rafturile pline de cărți cu privirea de la un capăt la altul gest ce aproape ca m-a făcut sa îmi dau ochii peste cap.

- Mda, poți sa ieși.

Am mulțumit cu jumătate de gura salutând scurt imediat după gestul vag de aprobare al bibliotecarei, am parcurs distanta de la birou pana la ușa de la intrare de unde
mi-am ridicat rucsacul negru aproape gol pe umăr și fără sa arunc vreo privire în urma am deschis ușa cautandu-mi în același timp pachetul de țigări rătăcit dracu mai știu pe unde.

- Și, ai avut o exapada fierbinte în biblioteca cu domnișoara steward?

Întreabă unul dintre idioții pe care ii aveam pe post de prieteni, mi-am dat ochii peste cap zâmbind scurt urmând sa ii strâng mana întinsă apoi sa ii fur țigara deja aprinsa pe care o ținea intre buze întâmpinand înjurăturile acestuia și hohotele de ras care aparțineau celorlați idioții care veniseră sa ma întrebe de escapada mea cu bibliotecara tânără.

- Nici pe departe, Arthur, mi-am atins scopul în viata în biblioteca aia, îți spun.

Cei patru se uita la mine mirați fiind prea uimiți de seriozitatea falsa pe care o abordasem intenționat în voce, am tras adânc din țigara fumata pe jumătate.

- Adică? Întreabă Kevin confuz, ai învățat alfabetul sai sa numeri descrescător? Continua acesta determinându-i pe restul sa pufnească ușor în ras.

- Mama spunea mereu sa pun mana pe cartea ca acesta e scopul oamenilor în viata, acum am pus mana pe cel puțin o suta de cărți, trebuie sa fie mandra de mine.

Am spus fără sa ma adresez concret vreunuia dintre ei, aveam privirea spre cerul albastru pe care planau nori pufoși însă spre fericirea mea nu anunțau vreo ploaie, fapt ce era foarte posibil datorita vremii în anotimpul asta când ploile sunt atât de spontane, ceilalți rad și o fac și eu cu ei chiar dacă nu sunt tocmai în stare sa rad ținând cont ca cel mai probabil o sa ma cert iar cu mama acasă din cauza problemelor create, și nu, nu faptul ca se supăra pe mine ma face sa ma simt asa, ci faptul ca se învinovățeste pe ea pentru condițiile pe care mi le oferă.

- Lăsând asta la o parte, ce facem diseară? Întreba Miles care tocmai se uita lung după o fata care trecea vorbind la telefon pe lângă noi indreptand-se spre ieșirea liceului, idiotul își linge buzele privind-o în continuarea pe fata, l-am lovit peste ceafa destul de tare făcându-l sa se încrunte și sa își atingă cu palma locul vătămat.