4. Pedeapsa Anastasiei

812 62 0
                                    

Era vizibil enervat.

-Aș putea să pun să-ți fie tăiată limba aceea lungă, m-a amenințat el.

-Dacă Alteța Sa îmi permite, voi explica motivul vorbelor mele.

Nu mi-a răspuns, fapt pentru care am continuat:

-Deja este cunoscut faptul că Alteța Voastră o alege pe verișoara mea pentru titlul de prințesă moștenitoare. Conform statutului nostru niciuna dintre noi nu poate decădea la titlul de concubină fără a aduce rușine familiei. Și conform legilor, o femeie necăsătorită nu poate refuza un bărbat ce o curtează. De aceea, dată fiind situația de față, eu nu pot refuza cererea Alteței Sale, prințul Melhior. Desigur, dacă asta a fost o întâmplare dintr-o greșeală a servitorilor, Alteța Sa, prințul Melhior, își va putea retrage cadoul potrivit acelorași legi și va pedepsi pe cei ce au încercat să-i însceneze asta.

Prințul Lijan a zâmbit.

-Are dreptate, frate mai mare. Nu o poți pedepsi. Și chiar dacă ți-a fost promisă, încă nu e soția ta. E o femeie liberă ce ascultă de autoritatea tatălui ei. Vrei să o pedepsești? Trebuie să o pedepsească Generalul Suprem.

Și nu voi fi vreodată.

-Atunci se pare că trebuie să fac și eu o anchetă în curtea imperială, să văd cine împrăștie zvonuri neadevărate despre mine. Iar de la tine, domniță Anastasia, mă aștept să nu treci cu vederea faptul că verișoara ta își lasă masca purității în fața bărbaților. În ritmul ăsta va trebui să o trimiteți la templu să slujească. Pentru că niciun bărbat nu o va mai vrea.

-O să mă asigur că nu o va mai da jos, Alteță, am încuviințat eu, făcând o plecăciune scurtă din cap.

Puteam vedea șocul de pe chipul verișoarei mele. Nu știam de ce, dar ceva se punea în mișcare. Mă temeam că prințul moștenitor își va schimba planurile de a o lua pe verișoara mea. Trebuia să aflu mai multe și despre acest prinț, Melhior. Cu siguranță mi-a trimis special ca fratele lui să vadă asta și să ia atitudine. Mă temeam că acești prinți nu aveau decât să-mi aducă probleme. Trebuia să găsesc cât mai repede pe cineva ușor manipulabil care să mă ceară de soție tatălui meu. Nici măcar nu mă gândeam să ajung soția unuia dintre prinți.

-Vă mulțumesc pentru invitație, Altețele Voastre, am făcut o plecăciune după ce m-am ridicat. Acum mă voi retrage.

-Să mai vii în vizită, draga mea, mi-a strâns palmele în ale sale prințesa. Și să nu uiți să-i ceri aprobarea tatălui tău pentru festivalul florilor. Voi vorbi cu mama despre asta, să știi. Îți voi păstra un loc lângă noi.

-Nu sunt demnă de o asemenea...

-Taci, mi-a spus ea.

Asta m-a surprins. Prințesa cu siguranță se simțea în largul ei în văzul fraților săi să-mi vorbească așa.

-Tu o să fii prințesa moștenitoare, mi-a spus ea clar. Ar trebui să începi deja să te îmbraci mai bine pentru titlul tău. Îți voi trimite croitoreasa mea să-ți facă o rochie specială pentru asta.

-Vă voi ruga să nu mai spuneți asta, altfel veți porni alte zvonuri nedorite, mi-am luat palmele din ale ei.

Ea mi-a zâmbit cumva ironică.

-Tu nu știi, nu-i așa?

-Astrologul a fost acum câteva luni la împărăteasa-mamă. A spus că tu ai destinul pheonixului. Știi ce înseamnă asta, nu-i așa?

Nu aveam nici cea mai mică idee.

-Mă tem că nu, Alteță.

-Asta înseamnă că ești destinată să ajungi împărăteasă. De aceea împărăteasa-mamă și mama se așteaptă ca tu să fii soția fratelui meu mai mare.

Destinul împărătesei  [Finalizată]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum