Destinul împărătesei [Finalizată]

7. Complotul se adâncește

-- Anastasia povestește --

Mi-aș fi dorit să nu regret că o salvasem pe Liria, dar adevărul era că o parte din mine o făcea atunci când zăceam la pat, în dureri. Nu mă mai puteam ridica.

-Îmi pare rău, mi-a spus ea. Chiat îmi pare foarte rău, a insistat. Nu trebuia...

-E în regulă, i-am spus eu. Tu...ești liberă să pleci, dacă vrei. Sau poți rămâne să mă servești. Sigur, dacă vei face asta, vreau să mă asigur că-mi pot pune toată încrederea în tine.

Ochii femeii erau în lacrimi.

-Stăpâna... Stăpâna m-a salvat de la o soartă mai grea decât moartea. Vă datorez viața mea, de aceea voi rămâne.

Am auzit ușa deschizându-se.

-Domniță, mi-a spus Mei, comandantul...

-Spune-i să intre. Iar voi două veți rămâne.

Liria s-a îndepărtat, cu capul plecat. Mei i-a zâmbit cald, cumva încurajatoare. Ea deja aflase toată povestea. Dar fratele meu... A intrat exact ca un tunet devastator.

-Ce a fost în mintea ta, soră?m-a întrebat apăsat. Puteai... Puteai să mori acolo!

-Știu, i-am spus eu. Dar trebuia să fac asta.

-Prințul moștenitor era acolo, mi-a spus el. Te-a văzut. Și te caută. Nu mai putem face nicio mișcare acum. Sunt sigur că deja are pe cineva să fie cu ochii pe noi.

-E deja prea târziu pentru prințul moștenitor, i-am spus eu. M-am asigurat deja că totul va fi exact așa cum am plănuit. Nu putem da înapoi acum.

El a oftat grav.

-Trebuie să fii nebună să încerci să-i înscenezi ceva acelui bărbat. Nu va avea milă de tine dacă va afla. Iar verișoara Astarte...

-Mei, ai dus vestea prințesei așa cum ți-am spus?

Fata și-a lăsat privirea în jos, temătoare.

-D-Da, domniță, dar...

Asta nu era de bine.

-Dar?

-Prințesa mi-a spus că va e imperios necesar să fiți acolo. Împărăteasa a făcut deja toate pregătirile. O va lua ca pe o insultă. Vei fi pedepsită.

-Asta e tot?

-Prințesa a trimis special ținuta pe care domnița o va purta. O voi pregăti pentru mâine.

-Chiar ai de gând să mergi?m-a întrebat fratele meu. În starea ta...

-Trebuie să merg. O să-i spun doctorului să-mi pregătească ceva să-mi amorțească durerea.

Dar pe lângă amorțeala rănilor, tot trupul îmi era amorțit, moale. Rochia era grea, dar, trebuia să recunosc, era de-a dreptul impresionantă. Afară era destul de cald.

Nu trebuia să mă abat de la planul meu. Trebuia să-l fac pe acel individ să se căsătorească cu Astarte. Și să o urască pentru asta.

M-am retras într-o cameră ușor de ajuns din curtea palatului cu flori. Am aprins afrodisiacul și am așteptat. Am putut-o vedea pe verișoara mea intrând acolo. Am avut grijă ca una dintre servitoarele ei să vină cu ideea de a se întâlni cu prințul pentru a spori zvonurile conform cărora cei doi aveau să se căsătorească. Și aceeași servitoare l-a adus și pe el acolo.

Am așteptat vreo zece minute, să mă asigur că totul e cum trebuie și am țintit. Eram cea mai bună la dart din echipa din care făceam parte. Mi-a trebuit încă puțin antrenament pentru a arunca săgețile acelea mici ale arbaletelor. Am auzit un țipăt.