Destinul împărătesei [Finalizată]

25. Împărăteasa Anastasia I

Aveam mari emoții înainte să intru în marea sală a tronului. Știam că erau acolo prințesa moștenitoare din Beizu, sora mea vitregă mai mare, împreună cu Alane. Știam că erau acolo generalii mei, consilierul imperial și nobilii care-mi erau loiali. Dar nu știam încă nimic despre generalul Moro și planurile împăratului. Mordu a dispărut complet din peisaj și mă temeam că ar fi putut fi prins și pus sub tortură sau, mai rău, m-ar fi trădat deliberat împăratului.

-A șaptea prințesă imperială, Anastasia, am auzit cum am fost anunțată înainte ca cele două uși imense să se deschidă.

Tradiția era să port o pelerină întunecată peste hainele mele festive și gluga să-mi fie trasă peste bijuterii și părul frumos aranjat. Doar de la sprâncene mi se vedea chipul. Pelerina ar fi fost dată jos de tatăl meu care, înainte, ar fi spus câteva vorbe despre moștenirea mea.

A fost pentru prima dată când eu și împăratul ne vedeam față în față. El stătea pe tronul său auriu, cu tapiserie roșie, în dreapta și stânga împărăteasa sa și concubina preferată mă priveau cu vădită aroganță, chiar ură. Cu o treaptă mai jos de podiumul cu trei trepte pe care era tronul, mai erau două mici mese. La cea din dreapta mea era consilierul imperial, la cea din stânga era împărăteasa-mamă.

Primul lucru pe care mi l-a spus cineva în acea încăpere plină de liniște a venit de ea, însoțit de un zâmbet perfid:

-E incredibil cât de mult semeni cu mama ta, prințesă imperială. Este de parcă m-aș uita la concubina imperială Yang.

Eu rămăsesem în genunchi, până când împăratul mi-a spus rece:

-Te poți ridica. Cineva să-i dea jos pelerina acum.

Era o dovadă pură ceea ce tocmai spusese a faptului că eram decăzută din grațiile împăratului care trebuia să facă asta. Acceptase ceremonia doar pentru a mă face de râs în fața întregii curți imperiale, a demnitarilor și generalilor.

Consilierul imperial a fost cel care s-a apropiat și mi-a dat mantia jos, dându-mi curaj mai departe să fac ceea ce trebuia. Am inspirat aer adânc în piept.

-Tradiția cere ca tatăl meu să spună câteva cuvinte despre mine, pentru a mă introduce în societate. Cum Luminăția Sa nu mai este printre noi, Luminăția Voastră mi-ar îngădui să fac eu însumi asta?

Împăratul a zâmbit în colțul gurii. O umilință mai mare nu cred că ar fi existat. De aceea nu a avut nicio reținere în a-mi spune:

-Te rog.

Cele două femei de lângă el aveau zâmbete pline de mulțumire. Mă priveau exact ca o insectă de sub papucul lor.

-Cred că majoritatea stimabililor oaspeți mă cunosc deja. Eu sunt prințesa tribut care a fost trimisă în Beizu. Eu sunt prințesa fără titlu care s-a întors în rușine în Avalon. Sunt sigură că majoritatea stimabililor oaspeți se întreabă de ce sunt aici de fapt. Ei bine, vă pot spune că sunteți aici cu toții pentru a fi martori la un eveniment care va schimba istoria Avalonului. Eu sunt prințesa imperială Anastasia I a Avalonului și ca membru al familiei imperiale îi acuz pe actualul împărat și împărăteasa-mamă de uciderea mamei mele, concubina Yang, și uzurparea tronului Avalonului.

Am simțit cum atmosfera s-a schimbat. A devenit foarte tensionată. Am văzut șoc pe chipurile multora, furie pe ale altora.

-Cum îndrăznești să spui măcar așa ceva?s-a ridicat de-a dreptul împăratul de pe tronul său. Știi măcar care va fi pedeapsa ta, ființă mizerabilă?

Eu m-am întors înspre el și i-am zâmbit foarte încrezătoare.

-Eu nu vorbesc în numele meu acum. Vorbesc în numele tatălui meu, împăratul Oberon al Avalonului, pentru el nu mai poate vorbi pentru el.