Destinul împărătesei [Finalizată]

15. Soția secundară

-- Anastasia povestește --

Am clipit de câteva ori înainte să mă pot obișnui cu lumina din încăpere. Tot trupul îmi era foarte moale.

-Domniță!am auzit glasul lui Mei.

Ea m-a ajutat să mă ridic în șezut. Părinții mei, fratele meu au fost primii care au ajuns. Mama plângea.

-E în regulă, am încercat să zâmbesc. Sunt bine acum.

-Am fost atât de îngrijorată, îmi spunea mama printre lacrimi.

-Fii sigură că o să-l găsesc pe cel ce ți-a făcut asta, a spus fratele meu înfuriat.

Am avut un moment în care capul meu mi-a căzut capul într-o parte. M-am sprijinit cu capul de perete, pe spate. Doctorul mi-a luat pulsul, mi-a luat temperatura.

-Domnița este foarte slăbită acum. Are nevoie de liniște, să se refacă.

A doua zi am avut o mică discuție cu Alane, care mi-a adus buna dispoziție. Mă simțeam foarte fericită să o aud. Asta până când a adus un subiect în discuție pe care nu l-am dorit neapărat.

-Fratele meu mai mare este acum plecat în provincia Corola, pentru a-și îndeplini îndatoririle de prinț moștenitor. Sunt sigură că de cum se va întoarce vei avea parte de o vizită.

Eu nu eram atât de sigură. Aflasem deja că împăratul amânase din cauza situației respective nunta până peste deja trei luni, când aș fi împlinit vârsta. Eram destul de sigură că acel individ era foarte enervat pe mine. Oare să fi crezut că am făcut-o intenționat? Dar nu... Nu ar fi putut crede că am încercat să mă sinucid, nu-i așa?

Deja după o lună de la misterioasa întâmplare avea loc Festivalul Vânătorii, o zi în care capetele încoronate și înalții nobili și generali petreceau un timp în compania noastră, a celorlalți. Ceea ce mi se părea cel puțin interesant era că de această dată împăratul permisese femeilor să participe activ, ceea ce nu putea fi pentru mine decât o bucurie, pentru că eram refăcută și gata de a avea parte de puțină distracție.

Era pentru prima dată când nu mai purtam mască. Aflasem între timp că decretul imperial pentru căsătoria mea cu prințul moștenitor se dăduse, iar din această cauză eram eliberată de corvoada aceea. Părul îmi era prins într-o coadă de cal, iar costumul mă entuziasma cel mai tare pentru că purtam pantaloni pentru prima dată după mult tip, cizme din piele, mănuși din piele. Mă simțeam atât de liberă.

Fratele meu mi-a zâmbit cumva în colțul gurii.

-Mă bucur să văd că ești entuziasmată să participi la vânătoare, mi-a spus el. Dar va trebui să rămâi mereu cu mine și tata, ai înțeles?

-Frate, ești mult mai temător decât credeam.

Nu eram prea obișnuită cu călăritul. Caii erau ființe mari și destul de imprevizibile la un șoc.

Tatăl meu ne povestea despre vremurile în care era tânăr și se întrecea cu împăratul actual pentru a prinde cel mai mare vânat pentru că voiau să impresioneze aceeași femeie.

-Cine era?

-Era cea mai frumoasă femeie de la curtea imperială. Numele ei era Yang. Semăna foarte mult cu tine, Anastasia, mi-a zâmbit el.

-Și ce s-a întâmplat cu Yang?am întrebat eu.

El mi-a zâmbit trist.

-A devenit concubina împăratului Avalonului și a născut o fiică. Din păcate a murit la naștere. Yang a fost mama ta. După ce împăratul a pierit și fratele tău a ajuns împărat, împăratul te-a cerut ca semn al păcii pentru a te ține în siguranță. Împărăteasa-mamă actuală din Avalonului o ura pe mama ta, pentru că împăratul Avalonului a iubit-o cel mai mult și a vrut să o facă împărăteasă. De aceea trebuie să ai mare grijă când va veni aici împăratul Avalonului. Sunt sigur că mama lui, după cum o cunosc pe acea femeie malefică, i-a înveninat sufletul împotriva ta. Pot bănui că dorința împăratului nostru de a te căsători cu prințul moștenitor este pentru a te bucura mai curând de protecția unei prințese moștenitoare.