Destinul împărătesei [Finalizată]

30. Banchetul imperial

-Ce s-a întâmplat, generale Moro?

-Asta aș vrea și eu să știu, Anastasia, mi-a spus vizibil deranjat. Ce s-a întâmplat? De ce-mi vorbești așa? Și de ce te gândești să ai un harem? Dacă e pentru ce s-a întâmplat azi-noapte...

Am rămas privindu-l în liniște. Mă simțeam foarte iritată, mai ales că se oprise brusc.

-Continuă.

-Nu am fost destul de blând? Sau poate voiai mai mult? Nu-mi dau seama ce am făcut să fii atât de supărată.

Am închis ochii pentru câteva momente. Mă simțeam destul de amețită. Stomacul mă durea îngrozitor.

-Da, e în legătură cu azi-noapte, am spus într-un final. Dar e în regulă. Nu sunt supărată.

-Anastasia, ești foarte supărată. Vreau să-mi spui de ce.

-Vrei să-ți spun de ce, am repetat vizibil iritată. Ei bine, poate pentru că dimineață nu mai erai acolo, cum te-am rugat să fii. Și nici servitoarele nu au văzut când ai plecat, semn că ai făcut-o noaptea. Nu te-ai întors decât aproape de prânz.

A oftat adânc.

-Am plecat la prima oră a dimineții, nu după ce s-a întâmplat între noi. Nu am mai avut somn, pentru că am adormit devreme. Am ieșit pentru că nu am vrut să te trezesc.

L-am privit rece.

-Până acum o oră?

-Da, până acum. M-am întâlnit cu Caiden care mi-a cerut părerea despre cazul grânelor din vest. Am aruncat o privire peste ce a strâns până acum și i-am dat câteva ponturi despre cum merg afacerile din vest. Nu mi-am dat seama când a trecut timpul.

Mă simțeam încă supărată, dar nu știam dacă pe el sau pe mine pentru că sărisem atât de brusc la concluzii.

-De ce nu ai încredere în mine încă?m-a întrebat vizibil frustrat.

-Nu știu, am spus încet. Te-am rugat să stai cu mine în cameră pentru că am o problemă cu instabilitatea. Atunci când vii în camera mea noaptea când ai dorințe sexuale, iar dimineața nu mai ești, Moro, nu mă simt soția ta. Mă simt una dintre femeile tale. Iar eu nu pot accepta un bărbat infidel, chiar dacă aici a avea un harem nu e echivalent. Eu îl văd echivalent. Haremul, vizitele la case de toleranță, relații ascunse, înșelarea. Le văd pe toate la fel.

-Atunci voi fi acolo de acum înainte. Vreau ca ziua ta să înceapă și să se termine doar cu mine.

Am dat din cap gânditoare.

-De ce nu mă însoțești la prânz? Sunt sigură că Mei a depus tot efortul pentru a face mâncărurile tale preferate.

Eu am zâmbit atunci.

-Chiar nu-mi este foame. O să continui să mă uit pe rapoartele comerțului cu un ceai bun. Tu trebuie să ai forță ca să mă aperi, nu-i așa?

Am avut o senzație ciudată atunci când l-am văzut plecând. Era ceva în neregulă. Era ceva foarte în neregulă, dar nu știam ce.

Observam cum oamenii după prima lună deja de când eram împărăteasă se comportau ciudat. Servitorii, nobilii, generalii când îi chemam în audiențe ori cereau ei pentru diverse lucruri.

Începusem să mănânc în ultimul timp destul de puțin, dând vina pe atribuțiile pe care le aveam de îndeplinit când de fapt starea mea în prima parte a zilei era de-a dreptul dezastruoasă. Aveam mari migrene îngrozitoare, dar cum nu îmi plăcea niciodată să mă plâng de starea mea de sănătate, țineam totul pentru mine. Moro, desigur, a fost primul care a observat că e ceva în neregulă cu mine.