Destinul împărătesei [Finalizată]

38. Elita

— Anastasia povestește —

Mă durea foarte tare pântecele și mă temeam că șocul pe care-l suferisem ar fi putut face rău copilului.

Doctorul mi-a dat un tratament imediat, a rămas cu mine.

-Maiestatea Sa e foarte slăbită, iar stresul sau șocul acum pune în pericol monștenitorul. Maiestatea Sa are nevoie de multă odihnă și trebuie să evite în următoarele zile să se ridice din pat.

-Mulțumesc, doctore Caren. Ai grijă de mine și copilul meu în continuare, te rog. Acum aș vrea să dorm.

-Voi fi în imediata apropiere dacă este nevoie de ceva.

M-a enervat faptul că Liria și Mei m-au lăsat singure cu acel bărbat, pentru că nu-mi puteam opri lacrimile. El mi-a sărutat mâna. M-am întors pe o parte, retrăgându-mi-o din mâna sa.

-Te rog, încearcă să te calmezi...mi-a spus foarte îngrijorat, mângâindu-mi obrazul.

-Cum pot să mă calmez, Moro când tu îmi faci așa ceva? Îmi pusesem toată încrederea în tine.

-Îmi pare rău... Îmi pare atât de rău. Dar erai slăbită. Mă temeam să-ți spun tocmai din cauza șocului pe care l-ai fi avut.

I-am indicat batista de pe noptieră. El mi-a înmânat-o. Mi-am suflat nasul. Dar mă simțeam încă atât de speriată și atât de rănită pentru că rememoram ceea ce se întâmplase cu Charon.

-Nu am încredere în tine. Nu mai am. Așa că nu mă voi mai purta cu mănuși cu tine. Îmi voi alege concubii personal ca să pot crea cu ei echipa pe care o voiam. Dacă tot sunt obligată să am un harem, voi avea bărbați utili imperiului.

El a oftat adânc.

-Vom vorbi despre asta mai târziu. Tot ce vreau acum este să fiți bine tu și copilul nostru.

-Copilul e ce te leagă de mine, nu-i așa? Mă simt atât de furioasă pe tine încât vreau să mă ridic. Nici măcar nu mai vreau acel copil, știind că e parte din tine.

El a rămas în genunchi, cum stătuse până atunci. Și-a luat capul în palme, oftând adânc. Se vedea că-i părea rău. Era disperat. Își călcase tot orgoliul în picioare de când ajunsese în sala tronului și până acum.

-Te rog, nu face asta...a spus încet. Poți face ce vrei cu mine, dar nu-i face rău copilului nostru. El e nevinovat. El e...rodul iubirii noastre, mi-a mângâiat obrazul. Te rog, promite-mi că nu o să-l omori.

Furia mea se diminua văzându-l atât de disperat. Părea a fi la capătul puterilor. Iar asta trebuia să fie de la stresul din ultimele zile. Pesemne că nu-i picase bine ca o femeie cu care petrecuse noaptea în urmă cu nouă luni să nască.

-După acea femeie și până acum, cu câte femei ai mai fost?

-Doar cu tine. Anastasia, te iubesc. Iubesc totul la tine, mi-a luat mâna în a sa. De aceea, e în regulă dacă nu mai ai încredere în mine acum. O să te fac să-ți recapeți încrederea în mine.

Zilele au trecut, iar fizic mă simțeam din ce în ce mai bine. Pântecele începea să se observe. Copilul meu...crestea. Iar tatăl lui petrecea cea mai mare timpului în camera mea. Mă vizita foarte des. Era foarte grijuliu. Dar asta nu mă făcea să uit totul. Era mult prea recent să mă pot comporta cu el la fel ca înainte. De aceea, păstram distanța.

-Faceți loc. Vine Maiestatea Sa, împărăteasa!am auzit atunci când am intrat în sala tronului.

Acolo, pe lângă servitori, am văzut trei bărbați care mă așteptau. Au îngenunchiat. Și-au arătat respectul.

-Vreau ca toți să iasă afară, în afară de cei trei candidați și generalul Moro. Liria, și tu poți rămâne.

Am așteptat în liniște. Puteam simți tensiunea din aer.

-Vă puteți ridica. Și mă puteți privi.

Pe rând am făcut contact vizual cu generalul Volgrad, nobilul Lucien și apoi cu un chip cunoscut. Bărbatul a părut ușor intimidat de poziția în care se afla. Asta mi-a stârnit un zâmbet de ușor amuzament.

-Nu-mi spune că al tău curaj s-a schimbat de la ultima noastră întâlnire, prințe Kian. Aș fi foarte dezamăgită.

-Nu, Maiestate, a spus încet.

-Ar fi bine. Pentru că pe toți v-am ales cu un motiv întemeiat. O să vă descriu sumar ce înseamnă de fapt să acceptați poziția de concubini ai acestei împărătese. După ce voi termina, veți putea să-mi puneți întrebări. Veți putea chiar să-mi cereți să abandonați postul.

Cei trei păreau foarte serioși. Am făcut o scurtă pauză.

-În haremul meu nu vor exista favoriți și nici titluri. Veți fi cu toții egali fie că vă place sau nu, pentru că scopul vostru principal nu este cel de a-mi stârni mie amuzamentul sau plăcerea.

Prințul și nobilul au părut ușor surprinși. Generalul Volgrad mă privea foarte admirativ, cumva...tandru. Asta era cu adevărat ciudat.

-V-am ales cu grijă, pentru a putea controla prin intermediul vostru cele trei mari puteri în imperiu: comerțul, armata și afacerile politice. Voi sunteți echipa pe care mă gândesc să formez de când am ajuns în Avalon pentru misiuni...ce nu vor implica direct Avalonul. Voi veți fi ochii și urechile mele în imperiu și în afacerile externe. Responsabilitatea este uriașă, pericolul este real, iar, de aceea, vă voi da câteva beneficii. Fiecare va primi un sigiuliu imperial care va putea deschide orice ușă din Avalon și din regatele sub dominația Avalonului în numele meu. Chiar și ușa pe care ați intrat acum. Fără a avea nevoie de o programare sau anunțare, fiecare dintre voi va putea să ia legătura cu mine atunci când situația o cere. De asemenea, vă voi da libertatea să nu fiți atât de protocolari pe cât statutul vostru-l cere.

Am făcut o pauză scurtă pentru a le da puțin timp să asimileze informațiile.

-Pot înțelege că sunteți supuși ai imperiului și, în același timp, sunteți bărbați.

I-am văzut brusc foarte jenați se subiectul pe care-l aduceam. Dar era necesar.

-Atunci când veți dori, vă veți putea bucura de femei, cu condiția să o faceți în deplin secret. Toți ceilalți din afara acestei camerei vor crede că sunteți concubini imperiali. Va trebui să țineți minte asta. Urăsc oamenii nu sunt în stare să facă un lucru până la capăt. De asemenea, nu veți avea urmași cu acele femei.

Pe chipul nobilului Lucien a apărut un zâmbet. La ce se gândea oare?

-Vă puteți lua câteva minute să vă gândiți la aceste lucruri. Aștept întrebări. Când se vor termina întrebările, aștept răspunsuri.

Mi-am coborât privirea spre actele ce mă așteptau încă. Trebuia să arunc o privire pe situația Albaharului în detaliu înainte să ajungă prințul moștenitor. Trebuia să-mi fac cu grijă planul. Trebuia să fie impecabil ca lucrurile să meargă după cum voiam.

-Dar putem avea moștenitori ai Maiestății Sale?am auzit un glas cunoscut.