În spatele draperiilor

Lyam

                Am adormit greu, foarte greu. Urmase o noapte neplăcută, fără vise și un somn iepuresc. Mă trezeam din zece în zece minute și tot verificam ceasornicul electric de pe noptieră. Noaptea nu mai trecea.

                 Am deschis iar ochii, înlăcrimați din cauza oboselii. Era 4:25am. și deja eram frustrat. Uram insomniile, dar deveneau comune din noapte în noapte. M-am coborât din pat, tresărind din cauza atingerii pielii de podeaua rece. Obișnuindu-mă, mergeam desculț prin cameră, până la ușă, apoi pe scări, până în bucătărie. Luna plină oferea suficientă lumină pentru a desluși câte ceva prin casă.

                   Ajuns în bucătărie, am aprins lumina, și direct spre frigider. Am scos sticla cu lapte din frigider și am turnat în pahar, încălzindu-l. Lila mereu îmi dădea lapte cald când nu puteam să dorm deci am decis să-mi încerc norocul. În liniștea mormântală a nopții se auzea doar cuptorul cu microunde ticăind și inima mea bătând repede.

                   În cele din urmă, am luat paharul de lapte și, rezemându-mă de blatul de marmură am băut jumate de pahar pe nerăsuflate. Nu puteam uita cearta cu Lila. Mă săgeta dureros, reamintindu-mi cât de mult depindeam de ea. Era singurul meu sprijin, singura mea alinare... acum îmi era luată și ea. Am strâns din pumn, scăpând un geamăt din cauza presării rănii. Uitasem de ea.

                  Am golit paharul și, surprinzător, nici o schimbare. Ba din contra, nu puteam să dorm și mai eram și furios. Nimic bun nu mi se întâmpla, totul mergea pe dos, poate chiar mai rău nici nu se putea.

                  Mergeam încet spre camera mea, privind doar înainte. Liniște, întuneric peste tot, eram trist, foarte trist. Dar, în ciuda voinței mele, adâncindu-mă mai mult în aceste gânduri neplăcute, mă durea mai tare. Mă atașasem prea mult de ea. Era doar o altă persoană trecătoare de care am devenit dependent.

                   Am intrat iar în camera mea și am aprins LED-urile, răspândind o nuanță roșiatică. Ochii mi se opriseră pe buzunarul blugilor aruncați pe un taburet negru. Din buzunarul blugilor atârna în jos lănțișorul argintiu de la breloc. În această dimineață urma să-l înapoiez bărbatului, cum am putut să uit?!

               Odată ce gândul îmi zburase la el, uitasem de Lila. Chiar sunt curios de ce e atât de important acest breloc. Ceva personal, știu, dar orice obiect cu valoare emoțională are o poveste și, sincer, chiar am nevoie de orice mai bun decât povestea mea dramatică de viață.

                 Am scos din buzunar brelocul și, așezându-mă pe pat, îl studiam. Acel ,,J" era de la numele lui. Asta e clar. După urmele lăsate pe el se vede că are ceva vechime. Dar asta nu conta pentru Jordan. Se bucurase destul de mult când aflase că brelocul e la mine.

                   Am oftat și l-am pus sub pernă. Acel bărbat are ceva cunoscut mie, dar nu sunt sigur ce. Strălucirea din ochii lui trădează tristețe, dar se preface bine că nu are nimic. Prezintă o amestecătură de comportamente, sincer, era interesant.

                   Ceasul arăta 5:53. Oarecum, îmi revenise somnul și era deja un semn bun că, cât de cât, voi reuși să mă odihnesc. M-am culcat pe perna moale și îmi țintuisem privirea pe colțul camerei. Nu îmi puteam dezlipi ochii de pe micul beculeț roșu. Iar liniște, nu se auzea nimic, doar inima mea care bubuia și vociile Lilei și a lui Jordan, vorbind sincron.

                        Ascultam cum, în capul meu, spuneau neîncetat ,, Bună dimineața" și treptat, îmi pierdeam concentrarea. Ochii mi s-au închis de tot și iar am adormit, fără vise, totul în jurul meu fiind negru. 

          Îmi pare rău că a durat atât de mult timp și totuși am scris atât de puțin, dar fiind o poveste ușoară, de dragoste, am spus că nu merită să forțez lucrurile și să mă lungesc pe capitole de mii de cuvinte. Las toul să curgă de la sine și scriu doar ce simt și ce gândesc protagoniștii. Mă apropii din ce în ce mai mult de miezul poveștii deci ... emoții. Fiți alături de mine și în continuare ^^.

       Mersi, pe data viitoare :))